vineri, 17 iulie 2015

Descoperiri uluitoare despre adevăratele cauze ale CANCERULUI - Corpul se vindecă singur, dacă bolnavul înţelege CAUZA BOLII


Doctorul german Ryke HAMER (foto) a tratat cu succes peste 31.000 de pacienţi doar stând de vorbă cu ei. Nu făcea nimic magic, în afara faptului că le explica logic si raţional despre strânsa legatură dintre starea mentală si boală. El susţine că fiecare om s-a îmbolnăvit din cauza unui program mental distructiv, născut în urma unui SOC emoţional. El a numit acest soc după numele fiului său: Dyrk Hamer Syndome sau DHS (sindromul Dirk Hamer). Dr. Hamer era în anii ‘70 Cercetator şi Sef al Clincii de Oncologie din Munchen unde trata cancerul folosind, la fel ca ceilalţi doctori, tratamentele clasice de tratarea cancerului, care se dovedeau a fi mai mult sau mai puţin eficiente. Insă cursul vieţii doctorului Hamer avea să se schimbe radical, în luna decembrie a anului 1978, când a primit teribila veste că fiul său DIRK , de doar 19 ani, a fost împuşcat mortal. Mai mult decât atât, la câteva luni de la eveniment a murit soţia lui. Aceste şocuri l-au rănit la un nivel profund, şi, ca şi cum n-ar fi fost destul, peste câteva luni s-a îmbolnăvit de CANCER la TESTICULE.
Ajunsese un doctor care trata pancienţii de cancer, iar în paralel trebuia să se trateze pe el însuşi de cancer. Era speriat de rata mare de insucces a tratamentelor clasice, pe care ar fi trebuit să le urmeze şi el, însă nu mai avea încredere în ele . Deşi pare descurajator, acest context urma să-l ajute pe Dr. Hamer să revoluţioneze lumea medicală. Din moment ce nu fusese niciodată grav bolnav, a suspectat imediat că dezvoltarea cancerului său poate avea legatură directă cu tragica pierdere a fiului său. Moartea lui Dirk şi propria sa experienţă cu cancerul l-au făcut pe Dr. Hamer să investigheze istoricul pacienţilor săi de cancer. A aflat foarte curând că, la fel ca el, toţi au trecut prin experienţe extrem de stresante, înainte ca boala să se instaleze şi să se dezvolte. Observarea conexiunii dintre minte şi organism nu a fost surprinzatoare. Numeroase studii arătaseră deja că atât cancerul, cât şi alte boli sunt foarte des precedate de un eveniment traumatizant. Există o LEGATURĂ dintre diferitele zone ale creiereului şi anumite organe Dar Dr. Hamer a dus cercetările sale cu un pas mai departe. Urmărind ipoteza că toate evenimentele din organism sunt controlate de creier, a analizat tomografiile pacienţilor săi şi le-a comparat cu istoricul lor medical. Dr. Hamer a descoperit că orice boală, nu numai cancerul, este controlată de o zonă din creier ce îi corespunde în mod specific şi este legată, în mod particular, de un eveniment traumatizant perfect identificabil. Mai exact, a sesizat apariţia unor vibraţii mai anormale, vizibile sub forma de cercuri concentrice pe tomografie, în diferite zone ale creierului. Mai interesant era că, oamenii cu acelaşi tip de cancer, aveau vibraţii mai intense EXACT în aceleaşi zone ale creierului. Cu alte cuvinte, fiecare tip de cancer avea o zonă corespondentă în creier, care nu mai funcţiona corect. Cu această descoperire a pus bazele a ceea ce se numeste NOUA MEDICINA (pentru care va fi desconsiderat de ceilalţi doctori, după care i se va retrage dreptul de a mai profesa (pentru că perturba afacerile marilor companii farmaceutice, care, pentru a supravieţui, trebuie să vândă anual citostatice, vaccinuri, medicamente care dau dependenţă etc.). Când Dr. Hamer a fost arestat, în 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fără a avea licenţă medicală, pentru trei persoane, poliţia a confiscat fişele pacienţilor săi şi le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit să recunoască în timpul procesului, că după 5 ani, 6.000 din 6.500 de pacienţi ai dr. Hamer, cu cancer în faza terminală, erau încă în viaţă. In cazul tratementelor conventionale, cifra aceasta este inversă. Noua medicina porneste de la “Regula de Fier a Cancerului” Regula de Fier a Cancerului: Fiecare cancer sau altă afecţiune gravă, are drept cauză un CONFLICT care generează UN SOC EMOTIONAL: numit DHS (Sindromul Dirk Hamer – denumit astfel în onoarea fiului său) care îmbolnaveşte omul mai întâi la nivel mental, când apar dereglări în creier, iar în final boala se răsfrânge asupra unui organ. La această regulă, se adaugă alte două concluzii esenţiale: a. Tipul conflictului care a generat SOCUL EMOTIONAL(DHS) determină ZONA în care apar vibraţii anormale în creier. Zona de pe creier în care apar aceste inele concentrice, determină organul în care va apărea boala. b. Cu cât durează mai mult conflictul, cu atât se îmbolnaveşte mai rău organul corespunzator acestui tip de conflict. Aceste concluzii au rezultat în urma experimentelor practice pe care dr. Hamer le-a făcut pe oameni şi pe animale. A demonstrat mai întâi cum, şi animalele, la fel ca oamenii, sunt predispuse bolilor în urma unui conflict care generează un şoc emoţional. Originea bolilor este în creier Dr. Hamer a stabilit ca „orice boala este cauzata de un soc emotional (numit DHS) care surprinde individul total nepregatit” Psihologic vorbind, DHS este un incident foarte personal, condiţionat şi determinat de experienţele noastre trecute, de vulnerabilităţi, de percepţiile personale, de valorile şi credinţele personale. Cu toate acestea, DHS nu este doar un conflict emoţional, ci şi biologic, care trebuie înţeles în contextul evoluţiei noastre personale. Animalele experimentează aceste şocuri biologice în urma pierderii bruşte a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separării de partener sau de grup, a unei ameninţări neaşteptate, a unei perioade de nemâncare sau a unei ameninţări de moarte. Un barbat, de exemplu, poate suferi un şoc conflictual de „pierdere a teritoriului” , când îşi pierde casa sau locul de muncă, pe neaşteptate; pentru o femeie, un şoc conflictual „în cămin” poate fi o grijă pentru binele unuia dintre membrii familiei; un şoc conflictual de tipul „abandonului” poate fi declanşat de un divorţ neprevăzut sau de o spitalizare de urgenţă; copiii suferă deseori un şoc conflictual „de separare”, când mama se decide să se întoarcă la muncă sau când se despart părinţii. Analizând mii de tomografii (CT) în relaţie cu istoricul pacientului, Dr. Hamer a descoperit că, atunci când are loc DHS, şocul impactează o zonă specifică, predeterminată din creier, cauzând o leziune care este vizibilă pe tomografie, ca un set clar de inele concentrice (In 1989, Siemens, producătorul german de aparate tomografice, a confirmat că aceste inele nu provin de la o proastă funcţionare a aparaturii). După impact, celulele cerebrale transmit şocul impactului către organul corespondent care, la rândul lui, răspunde cu o modificare specifică, ce poate fi anticipată. Motivul pentru care diferitele conflicte sunt legate indisolubil de anumite zone ale creierului este acela că, de-a lungul evoluţiei noastre, fiecare parte a creierului a fost programată să răspundă instantaneu la posibile conflicte sau ameninţări. In timp ce „vechiul creier” (cerebelul, zona amigdaliană) este programat cu instucţiuni de bază legate de supravieţuire, care corespund respiraţiei, hrănirii sau reproducerii, „noul creier” (creierul mare) este codat cu teme mult mai avansate, precum cele legate de conflictele teritoriale, conflictele de separare, conflictele de identitate şi cele legate de autoapreciere, încrederea şi respectul de sine. Cercetările medicale ale Dr. Hamer sunt strâns legate de embriologie, pentru că, indiferent de felul în care organul răspunde unui conflict, fie prin dezvoltarea unei tumori, prin deteriorarea ţesutului sau prin dereglarea funcţionării, toate acestea sunt determinate de stratul embrionic al germenului din care provin atât organul, cât şi ţesutul cerebral corespondent. GNM “Ontogenetic System of Tumors” (Sistemul Ortogenetic al tumorilor) ilustrează că organele controlate de „vechiul creier” care derivă din endoderm sau vechiul creier mesoderm, precum plămânii, ficatul, colonul, prostata, uterul, pielea în profunzimea ei, pleura, peritoneul, pericardul, glandele mamare, etc., generează întotdeauna proliferare celulară, imediat ce conflictul corespondent are loc la nivelul creierului. Tumorile acestor organe se dezvolta exclusiv pe durata fazei active a conflictului (initiata de DHS). EXEMPLE Cancerul de plămân Să luăm exemplul cancerului de plămân: conflictul biologic asociat cu cancerul de plămân este un şoc de tipul „frică de moarte”, deoarece, în termeni biologici, panica de moarte este echivalentă cu incapacitatea de a respira. Odată cu şocul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care reglează respiraţia încep instantaneu să se multiplice, formând o tumoare pulmonară. Contrar părerilor convenţionale, această multiplicare a celulelor pulmonare nu este un proces fără rost, ci serveşte unui scop biologic foarte bine definit, şi anume să crească capacitatea pulmonară, optimizând astfel şansele de supravieţuire ale organismului. Analizele tomografiilor întreprinse de Dr. Hamer demonstrează că fiecare persoană bolnavă de cancer de plămân prezintă o configuraţie clară de tip inele concentrice în zona corespondentă din creier şi că fiecare pacient a suferit un soc conflictual emotional total neaşteptat, de tipul „frica de moarte”, înaintea declanşării cancerului. In majoritatea cazurilor teama de moarte a fost declanşată de şocul unui diagnostic de cancer, ce a fost resimţit ca o sentinţă la moarte. Cancerul de sân Cancerul de sân, potrivit cercetărilor Dr. Hamer, este rezultatul grijilor provocate de un conflict de tipul “mamă-copil” sau “probleme cu partenerul”. Aceste tipuri de conflicte impactează întotdeauna vechiul creier, în zona care controlează glandele producătoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mamă-copil, întrucât îşi face foarte multe griji, atunci când copilul ei este rănit sau se îmbolnăveşte grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cât conflictul este activ, celulele glandei mamare continuă să se multiplice, formând o tumoră. Scopul biologic al proliferării celulare este acela de a mări capacitatea de lactaţie pentru copilul suferind, grăbind astfel procesul de vindecare al acestuia. Fiecare femeie şi fiecare femelă din lumea animală se naşte cu acest program de reacţie biologică pentru creştere şi dezvoltare. Numeroasele studii ale Dr. Hamer arată că femeile, chiar şi atunci când nu alăptează, dezvoltă tumori ale glandelor mamare, din cauza grijilor obsesive pentru binele celor dragi (a copilului care are probleme, a unui părinte bolnav, sau de grija unui prieten cu probleme). Ceea ce a fost spus despre cancerul de plămân sau de sân este valabil pentru orice alt tip de cancer ce îşi are originea în „vechiul creier”. Fiecare tip de cancer este declanşat de un conflict şoc specific, care activează un „program biologic precis” (A Cincea Lege Biologică), ce permite organismului să depăşească obişnuinţele funcţionării zilnice şi să se confrunte fizic cu situaţia urgentă. Pentru fiecare tip de conflict există o zonă cerebrală specifică, de unde este coordonat acest program de urgenţă. Ce se întâmplă cu organele controlate de noul creier In vreme ce organele controlate de vechiul creier dezvoltă tumori pe durata fazei active a conflictului - şoc, situatia este opusă în cazul organelor controlate de noul creier. Toate organele şi ţesuturile ce corespund şi sunt coordonate de noul creier (ovarele, testiculele, oasele, nodulii limfatici, epiderma, mucoasa colului uterin, bronhiile, vasele coronariene, canalele de alăptare etc.) îşi au originea în ectoderm sau mesoderm-ul noului creier. In momentul producerii conflictului - şoc, ţesuturile organelor corespondente acestei zone a creierului răspund prin degenerare celulară. Necrozarea ovarelor sau a testiculelor, osteoporoza, cancerul osos sau ulcerul stomacal, de exemplu, sunt situaţii care apar doar atunci când persoana se află într-o stare emoţională de stres relaţionată cu conflictele - şoc corespondente. Aşa cum este de aşteptat, distrugerile ţesuturilor respective au o semnificaţie biologică precisă. Să luăm exemplul ţesuturilor canalelor de lactaţie. Ele se dezvoltă mult mai târziu decât glanda mamară, acest ţesut fiind controlat de o zonă mai tânără a creierului, cortexul cerebral. Conflictul biologic ce corespunde ţesutului canalelor de lactaţie este unul de tip conflict de separare, rezultat al unei experienţe de tipul copilul meu (sau partenerul meu) mi-a fost luat de la sân. O femelă din lumea animală suferă un astfel de conflict, atunci când puiul ei se pierde sau este omorât. Ca un reflex natural la acest conflict-şoc, ţesutul canalelor de lactaţie începe să ulcereze. Scopul acestei reacţii este mărirea diametrului canalelor de lactaţie, astfel încât laptele nefolosit să se poată drena mai uşor şi să nu se congestioneze în interiorul sânului. Creierul fiecărei femei este programat cu acest gen de reacţie-răspuns biologic. Din moment ce sânul femeii este asociat, biologic vorbind, cu grija şi hrănirea, femeile suferă un conflict-şoc cauzat de separarea bruscă de o persoană iubită. Pe durata fazei active a conflictului-şoc nu există practic nici un simptom, cu excepţia unor ocazionale puseuri uşoare în interiorul sânului. Faza de îmbonăvire (de conflict) şi Faza de vindecare (post conflict) Dr. Hamer a descoperit de asemenea că orice conflict şi orice boală are şi o rezolvare, iar desfăşurarea oricei boli are loc în două faze. (A Doua Lege Biologică). In timpul primei faze, a conflictului activ (şi anume atâta timp cât acesta există) întregul organism este orientat către a face faţă conflictului. In timp ce, la nivel fizic, au loc dereglări celulare specifice, psihicul şi sistemul nervos vegetativ autonom se confruntă de asemenea cu situaţii neaşteptate. Comutată într-o fază de stres (sympathicotonia) , mintea devine total preocupată de conţinutul conflictului. Tulburări ale somnului şi lipsa apetitului sunt simptome specifice. Biologic vorbind, acest lucru este vital, deoarece focalizarea atenţiei asupra conflictului şi orele de activitate în plus constituie condiţiile propice pentru rezolvarea conflictului. Faza activă a conflictului este denumită şi „faza rece”. Deoarece pe perioada stresului se produce constricţia vaselor de sânge, simptomele specifice ale activităţii conflictuale sunt extremitatile reci (în special mâinile), tremurul şi transpiraţia rece. Intensitatea simptomelor depinde, în mod natural, de intesitatea şi impactul şocului conflictual. Dacă o persoană rămâne în această stare prea mult timp, urmările pot fi fatale. Dr. Hamer a demonstrat, fără nici o îndoială, că organismul nu poate muri niciodată de cancer, în sine. O persoană poate muri ca rezultat al complicaţiilor mecanice produse de tumori, de exemplu blocarea unui organ vital precum colonul sau bila, dar în nici un caz celulele canceroase, în sine, nu pot provoca moartea. In German New Medicine distincţia dintre cancerul malign sau benign nu are nici o valoare. Termenul malign este o construcţie artificială (la fel ca marcării tumorali) care, pur şi simplu, indică o activitate de reproducere celulară ce a depăşit o anumită limită complet arbitrară. Dacă o persoană moare pe durata fazei iniţiale active a conflictului, este de obicei din cauza pierderii de energie, a slăbirii exagerate, a lipsei de somn şi a epuizării mentale şi emoţionale. De cele mai multe ori este vorba de impactul emoţional devastator al unui diagnostic sau a unei prognoze negative, de genul “Mai ai doar şase luni de trăit!”, impact ce aruncă pacienţii de cancer şi pe cei apropiaţi lor într-o stare de disperare. Cu foarte mică speranţă sau chiar deloc, sunt privaţi de forţa lor vitală, îşi consumă inutil energia şi, în cele din urmă, mor în urma unui proces agonizant pentru pacienţii de cancer pe care tratamentele convenţionale de cancer nu fac decât să-l accelereze. Dacă pacientul nu a făcut nici un tratament convenţional de cancer (în special chimioterapie sau radioterapie) , GNM are o rata de succes de 95 pana la 98 %. Este o ironie că aceste statistici ale succeselor remarcabile ale Dr. Hamer au fost date chiar de autorităţi. Când Dr. Hamer a fost arestat, în 1997, pentru acordarea de sfaturi medicale, fără a avea licenţă medicală, pentru trei persoane, poliţia a confiscat fişele pacienţilor săi şi le-a analizat. Un procuror public a fost nevoit să recunoască în timpul procesului, că după 5 ani, 6000 din 6500 de pacienţi cu cancer în fază terminală erau încă în viaţă. In cazul tratamentelor convenţionale, cifra aceasta este inversă. Conform declaraţiilor epidemiologului şi biostatisticianului Dr.Ulrich Abel (Germania), succesul majorităţii chimioterapiilor este jalnic… nu există nici o dovadă ştiinţifică referitoare la abilitatea de a extinde în mod apreciabil viaţa pacienţilor care suferă de cele mai comune forme de cancer organic… Chimioterapiile pentru cancerele maligne prea avansate pentru operaţie, care reprezinta 80% din totalul cancerelor, reprezintă un “pustiu ştiinţific” (“scientific wasteland” – Lancet 1991). Corpul se vindecă singur Rezolvarea conflictului generat de semnalele iniţiale reprezintă începerea fazei a doua a programului biologic. Emoţiile şi organismul nostru se comută imediat în modul de reparare, programul de vindecare fiind asistat în mod direct de sistemul nervos vegetativ. Pe perioada fazei de vindecare, apetitul revine, dar suntem foarte obosiţi (putem chiar să nu avem puterea de a ne ridica din pat). Odihna şi furnizarea tuturor nutrienţilor necesari organismului sunt esenţiale pe perioada de vindecare. A doua fază este denumită faza caldă şi, în această perioadă, vasele de sânge se măresc, încălzind extremităţile şi pielea. Odată cu rezolvarea conflictului se produce o schimbare la nivelul organelor, proliferarea celulară (vechiul creier – controlul creşterii tumorale) şi distrugerea celulară (creierul nou – controlul degradării ţesuturilor) se opresc imediat şi este declanşat procesul de reparare specific. O zonă care s-a necrozat sau a prezentat ulceraţii în timpul fazei active a conflictului este acum regenerată şi refacută cu celule noi. Acest proces este însoţit, de regulă, de inflamaţii potenţial dureroase cauzate de edeme care protejează ţesutul pe durata vindecării. Alte simptome tipice regenerării sunt: hipersensibilitate, mâncărimi, spasme (dacă ţesuturile musculare sunt implicate) şi inflamaţii. Exemple de boli care apar doar în procesele de vindecare sunt: diferite probleme de piele, hemoroizi, laringită, broşită, artrită, ateroscleroză, disfuncţii ale rinichilor şi vezicii urinare, anumite boli ale ficatului şi infecţii. Bazându-se pe observarea multiplicării celulare (mitoza) şi pe distincţia standard dintre tumoare benignă şi malignă, medicina convenţională interpretează procesul natural de producere celulară a ţesutului care se vindecă drept tumoare malignă. In GNM distingem la fel două tipuri de tumori. Dar tumorile nu sunt împărţite în bune sau rele, ci mai degrabă sunt clasificate după tipul de ţesut şi zona cerebrală din care provin şi de unde sunt controlate. Există acele tumori care se dezvoltă, în mod exclusiv, în faza activă a conflictului-şoc (tumorile pulmonare, tumorile de colon, tumorile la ficat, tumorile uterului, tumorile la prostată etc.) şi cele care apar în timpul procesului natural de vindecare. In felul în care creierul vechi controlează cancerul, creşterea tumorală nu este nici accidentală şi nici fără sens, din moment ce proliferarea celulară se opreşte, de îndată ce ţesutul este reparat. Cancerul testicular, cancerul ovarian, limfomul, limfomul non-Hodgkin, diferitele tipuri de sarcom, carcinomul bronhial şi laringial şi cancerul cervical, toate sunt de natură curativă şi fenomene exclusive ale fazei de vindecare. Cu condiţia ca procesul de vindecare să nu fie întrerupt de medicamente sau de o revenire a conflictului şoc, aceste tumori dispar până la urmă, până la sfârşitul procesului de vindecare. Principiile pentru VINDECARE A. In primul rând: Pacientul devine ,,stăpânul absolut” al tratamentului. E 100% responsabil pentru condiţia lui şi nu-şi pune speranţele în numeni mai mult decât în el însuşi. B. Apoi pacientul va lucra la înţelegerea CAUZEI care a provocat conflictul şi implicit boala. C. In final va colabora constructiv cu doctorul pentru a crea un plan eficient de rezolvare a conflictului atât MENTAL cât şi PRACTIC. *Este absolut necesar ca pacientul să înţeleagă cât mai bine CE se întâmplă de fapt cu el, pentru a putea să aibă o atitudine constructivă şi motivată în procesele de autovindecare. * Dr. Hamer pune accentul pe rezolvarea EMPIRICA (practică) a oricărui conflict emoţional, însă pot fi benefice şi psihoterapia, terapiile prin hipnoză şi regresie sau altele de acest fel. * Frica de cancer/moarte poate genera alt conflict, pe lângă cel existent. E nevoie să renunţi total la astfel de gânduri, pentru ca faza de vindecare să se desfăşoare fără probleme. * O persoană sănătoasă, bine hrănită, odihnită,relaxată,cu activitate fizică zilnică şi care are convingeri pozitive, va face mult mai uşor faţă orcărui conflict, şi de asemenea se va lovi de mult mai puţine. * Persoanele cu situaţie materială bună au un risc mult mai mic de a se îmbolnăvi spre deosebire de cei săraci (care nu au bani pentru a rezolva anumite conflite) * La femeile însărcinate orice formă de cancer sau tip de cancer se va vindeca/elimina pe cale naturală, începând cu a 3-a lună de sarcină, deoarece sarcina are prioritate absolută, spune dr. Hamer. A primit ultimatum să renunţe la descoperirile sale ştiinţifice Rezultatul cercetarilor doctorului Ryke HAMER se constituie într-o diagramă ştiinţifică ce ilustrează legătura biologică dintre psihic şi creier şi corelaţia cu organele şi ţesuturile întregului organism uman (varianta engleză a “Diagramei ştiinţifice a GNM” este în lucru). Dr. Hamer a denumit descoperirile sale “Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine”, datorită faptului că aceste legi biologice valabile în cazul oricărui pacient, oferă o perspectivă cu totul nouă asupra înţelegerii cauzei, a dezvoltării şi a procesului natural de vindecare a bolii. In 1981, Dr. Hamer a prezentat rezultatele descoperirilor sale la Facultatea de Medicină a Universităţii din Tübingen, sub forma unei teze post-doctorat. Totuşi, până astăzi, Universitatea a refuzat să testeze cercetările Dr. Hamer, în ciuda obligativităţii legale de a o face. Acesta este un caz fără precedent în istoria universitară. In mod similar, medicina oficială a refuzat să aprobe descoperirile sale, în ciuda a 30 de verificări ştiinţifice diferite, făcute atât de medici independenţi, cât şi de asociaţii profesionale. La scurt timp după ce Dr. Hamer şi-a prezentat teza, i-a fost adresat un ultimatum de a renunţa la descoperirile sale ştiinţifice, sau i se va refuza reînnoirea contractului său la Clinica Universitară. In 1986, deşi munca sa nu a fost niciodată pusă la îndoială sau dezaprobată, doctorului Hamer i-a fost ridicată licenţa medicală pe motive că a refuzat să se conformeze principiilor medicinei standard. Cu toate acestea, era hotărât să-şi continue munca şi, în 1987, a reuşit să-şi extindă descoperirile practic către orice boală cunoscută de medicină. Dr. Hamer a fost persecutat şi hărţuit timp de 25 ani, în special de către autorităţile germane şi de către cele franceze. Din 1997, Dr. Hamer locuieşte în exil în Spania, unde îşi continuă cercetările şi continuă să se lupte pentru recunoaşterea oficială a “New Medicine”. Insă, din moment ce Facultatea de Medicină a Universităţii din Tübingen îşi mentine tactica de amânare, pacienţilor din întreaga lume le este refuzat dreptul de a beneficia de descoperirile revoluţionare ale Dr. Hamer. sursa : financiarul.ro Documentarele de weekend (cu subt.RO) : Lumea fara cancer - Povestea Vitaminei B-17 : 



Cum este posibila vindecarea cancerului in 3 minute - Gregg Braden :

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu