miercuri, 3 septembrie 2014

Un proces de mii de miliarde de dolari deschis în SUA ar putea pune capăt tiraniei financiare ( 3 )


După un articol de David Wilcock


Clica criminalilor satanici l-au asasinat pe Kennedy şi l-au îndepărtat pe Sukarno de la putere
BF: Kennedy a fost asasinat. Apoi, Sukarno a fost îndepărtat de la putere de către complexul militar-industrial, de cei din cabala criminală. Cei care fac parte din consiliul de conducere al Băncii Rezervei Federale. Este vorba despre sectanţii sabateeni despre care am mai vorbit. Societăţile asiatice nu au avut puterea militară de a da o contra-ofensivă DW: Societăţile asiatice nu ar fi putut să desemneze un alt semnatar care să readucă pe piaţă aceste fonduri ce fuseseră trecute pe lista neagră şi apoi să creeze o nouă monedă care să concureze cu dolarul? BF: Ei bine, nu, deoarece ei nu au avut, în acel moment, puterea militară necesară pentru aşa ceva. Ceea ce au făcut a fost să devină „invizibili” şi astfel nu au semnat nimic, nu au predat drepturile de semnatar. Acum îl avem pe nepotul lui Sukarno, care ne-a predat drepturile de semnatar. Şi astfel a putut fi declanșată acţiunea juridică din prezent. Vom reveni la acest aspect. Întorcându-ne la firul evenimentelor, în 1968, membrii sectei sabateene – Henry Kissinger, Rockefellerii, familia Bush şi toţi ceilalţi care au plănuit asasinarea lui Kennedy – au născocit un fals moştenitor al lui Sukarno, deci un fals semnatar. Aceasta pentru a căpăta dreptul (fals) de a emite BANI care să aibă ca acoperire acel aur. Dreptul de a crea dolari. Istoric, ei nu deţineau puterea asupra a 85% din aurul lumii – care era acum al asiaticilor – dar şi-au născocit pur şi simplu aceste prerogative. Au falsificat anumite documente care afirmau că ei ar deţine totuşi aceste drepturi. Aurul asiatic furat a fost „spălat” pentru a finanţa aşa-numitele „operaţiuni negre” DW: Deci ei voiau să repatrieze aurul pe care îl scoseseră de pe piaţă înainte de acordul de la Bretton Woods. BF: O parte din el a fost spălat de către BCCI (Bank of Credit and Commerce International), de către banca Chase Manhattan, de către Black Eagle Trust şi alte câteva instituţii de acest gen. Prin intermediul acestui aur „spălat”, care provenea din rezervele asiaticilor, au fost apoi finanţate aşa-numitele „operaţiuni negre” şi diverse alte planuri secrete. Aurul a fost ascuns în aproximativ 125 de locații DW: Aşadar ajungem astfel înapoi la ceea ce vorbeam despre anii ’30, când trupele japoneze confiscau aurul ce aparţinea guvernului Kuomintang. BF: Aşa este. El a fost apoi transportat către Filipine ori către Japonia. La început către Japonia iar apoi, când locaţia respectivă a devenit nesigură, l-au transportat către Filipine. DW: Acest aur nu a fost depozitat în băncile similare Băncii Rezervei Federale din acele ţări, ci a fost ţinut în depozite private care nu erau accesibile publicului. BF: Da, a fost ascuns. Cunoaştem aproximativ 125 de locaţii în care acest aur a fost dosit. [Nota lui DW: David Guyatt, care a lucrat timp de 28 de ani la Londra într-o BANCĂ de investiţii din centrul financiar al lumii – numit City of London, aflat în totalitate sub controlul cabalei criminale a iluminaţilor – a oferit dovezi zdrobitoare, inclusiv documente oficiale, pentru toate aceste afirmații ale lui Benjamin Fulford. Guyatt dezvăluie mult mai multe detalii cu privire la povestea acestui aur ascuns decât a oferit Fulford în acest interviu. În cartea sa online intitulată The Secret Gold Treaty(„Acordul secret privind aurul”), el sugerează că există chiar 172 de locaţii în care a fost ascuns aurul furat. Sursele din interior ale lui Fulford mi-au spus ulterior că există chiar mai mult de 172 de locaţii.] Aurul asiatic ce fusese scos de pe piaţă ar fi încăput în cel puţin 10 piscine de mărime olimpică DW: În ce cantitate era acest aur? Cât de mult era? BF: Povestea pe care am auzit-o cu toţii, cum că tot aurul ce a fost extras vreodată ar încăpea doar în una sau două piscine olimpice este o minciună sfruntată. Iată ce mi s-a spus mie: există cel puţin de 9 sau de 10 ori mai mult aur ce nu se află pe piaţă în mod oficial, decât cantitatea disponibilă declarată. O parte din el, aşa cum spuneam, a fost spălat de grupări precum CIA pentru a finanţa diverse operaţiuni. Asiaticii din Triunghiul de Aur au contactat CIA BF: Aş vrea să mai fac o mică paranteză. Una dintre grupările asiatice secrete pe care am contactat-o a lucrat în aşa-numitul Triunghi de Aur pe durata războiului din Vietnam. În această zonă aflată între China şi Vietnam se producea masiv heroină în acei ani. CIA cumpăra de acolo heroină pe care o vindea mai apoi pentru a-şi finanţa operaţiunile negre. Era o afacere uriaşă ce se afla în afara controlului guvernelor. Respectiva grupare asiatică a luat legătura cu fostele lor contacte CIA, luându-i la întrebări: „Ce faceţi, domnule, aici? De ce răspândiţi boli şi încercaţi să declanşaţi cel de al 3-lea Război Mondial?” Mulţi dintre aceşti agenţi CIA au început să ne ajute. Era oarecum ironic, dar ajutorul lor a fost totuşi binevenit. Şi-au dat seama că au fost păcăliţi de un fals anti-comunism. Nu le-a plăcut să fie prostiţi şi folosiţi. DW: Am discutat cu o persoană din CIA care efectiv a lucrat împreună cu unul dintre preşedinţii americani recenţi în contrabanda cu cocaină. El mi-a explicat destul de în detaliu rațiunea pentru care găsesc necesar să controleze fluxul cocainei. Motivele invocate sunt abracadabrante: „Nu vrem ca oamenii să moară din cauza unei cocaine de proastă calitate.”, „Dacă controlăm circulaţia cocainei, vom şti exact unde ajunge.”. BF: „În plus, primim conturi burdușite în băncile elveţiene. Care îți mai «ung» un pic conștiița.” Dar totuși... Mandatul de 50 de ani primit la Bretton Woods a expirat în 1994 BF: În fine, să revenim la subiect. În 1994, mandatul Bretton Woods, început în 1944, a expirat. Înainte de asta, ei au furat banii din depozitele străine, depozitele în dolari ai Uniunii Sovietice. DW: Îmi cer scuze, vreau să pun o întrebare oarecum prostească. Ai spus 1944, dar cel de-al Doilea Război Mondial nu s-a sfârşit decât în 1945. BF: Convenţia de la Bretton Woods a avut loc în 1944. Ei cunoșteau deja care va fi rezultatul celui de al Doilea Război Mondial. Aceasta se ştie şi în istoria oficială. Bretton Woods este un „secret deschis”. După ce a expirat, mandatul de la Bretton Woods nu a mai fost reînnoit. În 1994, toate celelalte ţări – aproximativ 200, care aveau în continuare drepturi suverane – au spus: „Hei, Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie, nu aţi modernizat lumea. Nu v-aţi respectat promisiunile.” DW: Deci ei ar fi trebuit să ratifice înţelegerea pentru a o face să intre din nou în vigoare. Ar trebui să o confirme. BF: Da. De atunci, cei care se află la vârful sistemului financiar global nu au mai reuşit să ajungă la nicio înţelegere. DW: Şi probabil singurul motiv pentru care nimic nu s-a schimbat mai repede este că nu au avut forţa militară ca să facă ceva în privinţa aceasta. BF: Acesta este unul dintre motive. Clinton a autorizat practicile financiare tip jocuri de noroc, de 100 la 1.
BF: La un moment dat, s-au gândit: „Gata cu toate prostiile acestea. Începem Al Treilea Război Mondial şi ne scoatem din încurcătura asta omorându-i pe toţi.” Clinton a început prin a permite creșteri de 100 de ori prin efectul de levier (metoda clasică de câștig a bancherilor, ce presupune plasarea unei sume cu o dobândă mai mare decât cea plătită pentru a o împrumuta, n.n.). Ca şi cum ai juca nişte BANI la jocurile de noroc și cu un dolar ai putea ajunge să cumperi tichete în valoare de 100 de dolari. Au transformat astfel sistemul financiar într-un fel de sport extrem. Evident, ştiau că respectiva măsură poate avea efecte apocaliptice, în anumite circumstanţe, dar aceasta era şi ideea. DW: Se foloseau rezervele de aur ale guvernului Kuomintang ca acoperire pentru aceşti BANI? BF: Da. În acest moment deja nu mai aveau nicio bază legală, dar nici nu le păsa – au continuat. În 1998, Kuomintang-ul a dat în judecată Banca Rezervei Federale pentru a-și primi înapoi aurul BF: În 1998, chinezii au dat în judecată Consiliul director al Băncii Rezervei Federale. Practic, mesajul lor era „Ne vrem aurul înapoi! Am încheiat un acord. V-am oferit cantităţi enorme de aur. Termenul de 50 de ani a expirat, aşa încât ne vrem aurul înapoi!” DW: De ce au aşteptat 4 ani? De ce abia în 1998? BF: În anul 1938, şapte nave de război încărcate cu aur au fost trimise din China în Statele Unite. Au existat mai multe transporturi de aur către SUA, dar în 1938 aurul chinezesc a fost evacuat pentru a nu fi luat de japonezi. Americanii le-au dat chinezilor obligaţiuni emise de Banca Rezervei Federale, promiţând să înapoieze aurul în 60 de ani (adică în 1998). DW: Există vreo consemnare în istorie legată de aceste evenimente? BF: Sigur că da! Chinezii au foarte multe documente şi dovezi, de aceea astăzi este posibil acest uluitor proces judecătoresc. Actele există ca documentaţie în dosar, astfel că odată ce va începe procesul, ele vor deveni documente publice. DW: Economistul vestic de rând a ştiut despre aceste transporturi de aur din 1938? BF: Da, pentru că a fost o ştire bombă. Este o informaţie despre care sigur găseşti documentaţie. Trebuie doar să cauţi prin arhive. Sunt sigur că se găsesc materiale despre aurul pe care l-au scos din China. FRB a considerat că cele 200.000 de tone pe care le înapoiaseră Chinei în anii ’70 au fost suficiente. BF: Revenind la procesul din 1998, cei din consiliul Director al Băncii Rezervei Federale au spus că nu era necesar să mai înapoieze nicio cantitate de aur. Ei au susținut că l-au restituit în 1970, când i-au dat 200.000 de tone de aur lui Mao, cu prilejul reînnoirii relaţiilor SUA cu China comunistă. DW: Dar 200.000 de tone de aur încap în mai puţine vase de război, nu în şapte. BF: Da, și au pierdut procesul. Americanii trebuiau să înapoieze aurul începând cu 12 septembrie 2001 BF: Curtea Internaţională de Justiţie a decis că americanii trebuiau să înapoieze aurul pe care îl luaseră, iar primul transport ar fi trebuit să plece spre Asia pe 12 septembrie 2001. După cum ştim, pe 11 septembrie, World Trade Center a fost aruncat în aer. Iar aurul care se afla la subsol a dispărut. Sediul companiei Cantor Fitzgerald Securities, care se ocupa de documentaţie, a fost şi el distrus în urma exploziilor, iar cei 600 de angajaţi ai companiei au murit. Sediul se afla în unul dintre cele două turnuri gemene. Clădirea 7, în care se aflau cei care asigurau paza şi protecţia la Trezorerie, a fost şi ea aruncată în aer şi toate actele au fost distruse. Cu această lovitură, ei urmăreau să transmită mesajul că nu aveau de gând să înapoieze aurul. Există o mulţime de dovezi care confirmă ceea ce spun. Fratele preşedintelui Bush era şeful pazei la World Trade Center. Multe zone de acolo erau încă în şantier. DW: Ceea ce ne dezvălui este uimitor şi cu totul nou – o explicaţie mult mai tulburătoare decât toate teoriile pe care le-am auzit până acum cu privire la motivul real pentru care au fost aruncate în aer clădirile World Trade Center. Depozitul imens de aur care era ascuns în subsolurile World Trade Center a fost bineînţeles scos de acolo înainte de explozii – presupun că au făcut aceasta cu ajutorul vreunei căi ferate sau ceva asemănător. BF: Aurul a fost transportat în California şi apoi cred că în Paraguay. DW: Chinezii sigur au ştiut că au fost înşelaţi când au văzut turnurile World Trade Center prăbuşindu-se! BF: Bineînţeles! Și-au dat seama că nu vor primi aurul înapoi și că acești nemernici au de gând să declanşeze al Treilea Război Mondial. Rezultatul a ceea ce s-a petrecut a fost că bugetul armatei Statelor Unite s-a mărit de cinci ori odată cu pornirea aşa-zisului război împotriva terorismului. Legea „Patriot Act” este identică cu constituţia nazistă. DW: Proiectul de lege „Patriot Act” este un dosar subţire care a fost încropit în grabă – a apărut aşa, dintr-o dată, ca din senin. BF: Da, la fel cum s-a petrecut cu constituţia nazistă. Cabala criminală voia să înceapă un război nuclear şi să impună legea marţială BF: Şi mai semnificativ este faptul că aveau în plan – şi există o mulţime de dovezi de la surse din interior care confirmă aceasta – să reia scenariul aberant cu Gog şi Magog. De data aceasta, planul presupunea să înceapă un război nuclear restrâns, între Iran şi Israel. Aveau de gând să folosească acel război ca scuză pentru a impune legea marţială în ţările G7. DW: Care era anul pentru care plănuiseră toate acestea? BF: Tot încercau de ceva timp, încă din 2001, şi chiar mai devreme. După evenimentele din 11 septembrie intenționau să declanşeze cel de-al Treilea Război Mondial DW: Să facem o scurtă recapitulare. Cronologic, ne aflăm cândva după 11 septembrie 2001. Chinezii şi-au dat seama că au fost traşi pe sfoară, că aurul lor a fost din nou furat. Între timp, Rockefeller şi complicii săi din SUA... BF: ... îşi construiesc armata. Urmăresc să militarizeze toate ţările occidentale, se pregătesc pentru declanşarea celui de-al Treilea Război Mondial.
DW: Şi asta cu ce-i va ajuta? Vor să reducă populaţia şi să-i elimine astfel şi pe chinezi? BF: Nu vor să piardă controlul și puterea. Au convingerea aberantă, aşa-zis mesianică dar de fapt fascistă, că ei sunt destinaţi să conducă omenirea. Ziarele israeliene s-au referit în mod făţiş la China, Rusia şi Iran ca fiind Magog, iar la ţările G5 şi G7 ca fiind Gog. Voiau să facă aceste ţări să se distrugă unele pe altele, prin declanșarea unui nou război mondial. Am văzut chiar o hartă în care ei divizaseră China în 6 ţări – plan conceput pentru perioada de după cel ce-al Treilea Război Mondial. Pentagonul a sabotat în mod sistematic aceste planuri BF: Cei din Pentagon şi-au dat seama că dacă ar începe într-adevăr cel de-al Treilea Război Mondial, 90% din omenire ar pieri, inclusiv ei. Aşa încât s-au hotărât să nu sprijine acest plan dement. Ei au oprit în mod repetat anumite atacuri ce urmau să fie dezlănţuite asupra Iranului. Au stopat raidurile aeriene ale Israel-ului, au intrat pe teritoriul Georgiei pentru a opri unele atacuri pe care Israelul plănuia să le declașeze împotriva Iranului de acolo. DW: Vorbeşti acum despre războiul din Ossetia de Sud ? BF: Da. Aceea era de fapt o baza aeriană israeliană care era destinată să atace Iranul şi astfel să se pornească războiul. Într-adevăr este o nebunie, dar dovezile se află chiar sub ochii voştri. Aşa cum am spus, ziarele israeliene vorbeau pe faţă despre toate acestea – ziarul Haaretz şi altele asemănătoare. Societăţile secrete asiatice au pus la cale o operaţiune sub acoperire.
BF: Următorul pas în istoria aurului: asiaticii au ripostat organizând o înscenare. Societăţile secrete asiatice au delegat anumite persoane să încaseze nişte obligaţiuni în valoare de o mie de miliarde de dolari, care fuseseră emise de către Banca Rezervei Federale. DW: Deci au pus la cale o operaţiune sub acoperire cu ajutorul acestor persoane. BF: Împreună cu indivizi de la CIA cu care colaborau în Asia de Sud-Est. DW: Şi care nu voiau ca vechile puteri să-şi continue planurile. BF: Da. Şi-au dat seama că sunt nişte nebuni. Există o mulţime de dovezi care confirmă realitatea acestui scandal legat de obligaţiuni DW: Există o serie de filme şi articolele în mass-media – de la cei foarte puţini care au vorbit despre aceste evenimente, pentru că majoritatea jurnaliştilor nu au îndrăznit să se apropie de acest subiect – în care se vorbeşte clar despre faptul că anumite persoane au fost reţinute la graniţa Italiei, având asupra lor obligaţiuni emise în 1934, în valoare de 134,5 miliarde. Iată câteva dintre ele (în limba engleză):
 - Reportajul de pe Fox News referitor la aceste evenimente, realizat de Glenn Beck, pe care l-am menționat și în prima parte a acestui amplu articol: http://www.youtube.com/watch?v=ttSmZknU9mI&feature=related
- Primul articol care s-a scris în legătură cu acest scandal: http://www.bloomberg.com/apps/news?pid=newsarchive&sid=ayy1QKcwcGN0
 - La adresa de mai jos este indicată o listă de linkuri unde putem găsi diferite ipoteze despre ceea ce s-a petrecut atunci: http://www.dailykos.com/story/2009/06/13/742096/-Japan,Italy,and-US,-134
-Billion-in-US-Bonds-Smuggling-Case 
- Un articol mult mai detaliat din Asia Times: http://www.asianews.it/index.php?l=en&art=15456&size=A Nici Yamaguchi nici Watanabe nu au fost reţinuţi de politia italiană. BF: Ce urmează acum este un aspect foarte important. Când a apărut acest scandal, păpușarii din umbră şi-au dat seama că trebuiau să întoarcă într-un anumit fel informaţiile, pentru ca oamenii să nu ştie care este adevărul. Aşa că, în primul rând, au spus că obligaţiunile ar fi, chipurile, nişte falsuri, că ar fi contrafăcute. Însă, atenţie, cu toate acestea, nici Yamaguchi, nici Watanabe nu au fost reţinuţi. În cele din urmă le-au dat drumul. Iar aceasta este cheia. Cunosc anumite informații pentru că am fost chemat de cei din loja francmasonică P2. Apoi am discutat cu câţiva dintre poliţiştii de la Trezoreria italiană care i-au arestat pe cei doi japonezi, Yamaguchi şi Watanabe. Apoi, italienii au spus că a avut loc un proces, dar nu există niciunde vreo dovadă că un astfel de proces ar fi avut loc. Deci este vorba despre o altă minciună. Nu există nicio dovadă că obligaţiunile ar fi fost confiscate în mod oficial. În schimb, există anumite dovezi care arată că prim ministrul Berlusconi a încercat să încaseze banii aferenţi obligaţiunilor. Avem dovezi care arată că Ban Ki-Moon, preşedintele ONU, a intervenit, încercând să le ofere mită celor doi: „Vă dăm 100 de milioane de dolari ca să ne predaţi nouă obligaţiunile şi să uitaţi că toate acestea s-au petrecut.” [Nota lui DW: Această informaţie este totuşi incorectă. Neil Keenan mi-a scris un e-mail după ce am pus pe pagina web acest interviu şi mi-a spus că de fapt Giancarlo Bruno este cel care a încercat să ofere mită în valoare de 100 de milioane de dolari.] BF: A fost implicat şi Forul Economic Mondial de la Davos. Cu alte cuvinte, putem demonstra că în acest furt au fost implicaţi preşedintele ONU, însăşi Organizaţia Naţiunilor Unite, Forul Economic Mondial de la Davos şi prim ministrul Berlusconi, printre alţii. Este important să reţineţi că toate acestea sunt uşor demonstrabile. Toţi aceşti indivizi au fost urmăriţi. Au fost filmaţi și există înregistrări video. Există deci dovezi ce pot fi puse în faţa unei instanţe judecătoreşti – tocmai de aceea s-a recurs la demararea unui proces juridic. Obligaţiunile au fost făcute de la bun început să pară a fi falsuri DW: Totuşi să clarificăm ceva important. Aceste obligaţiuni au fost emise în 1934, de către Banca Rezervei Federale. Dar, încă de atunci ei s-au asigurat că dacă China ar fi încercat vreodată să le folosească, acestea ar arăta ca nişte falsuri. BF: Da, aşa este. Există pe ele greşeli de tipar intenţionate. Iar cifrele în sine sunt astronomice. Cititi partea a patra a acestui articol.

  Preluat din http://www.yogaesoteric.net/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu