miercuri, 2 iulie 2014

ROMÂNIA ÎN PRAGUL UNOR TRANSFORMĂRI SPIRITUALE MAJORE

extras din Chemarea Atlanţilor

România în perioada de tranziţie

În perioada de trecere de la vechea la noua energie, României îi este dat să treacă prin schimbări foarte mari şi foarte profunde. Datorită faptului că această zonă geografică are un rol major în procesul de evoluţie spirituală a întregii planete, ea este supusă unor presiuni mai mari, din mai multe puncte de vedere. Aceste presiuni sunt exercitate nu numai la nivel subconştient, ci şi efectiv, adică vom fi nevoiţi să acţionăm mai rapid decât o fac alte state. Noi trebuie să fim un exemplu pentru alte ţări şi nu trebuie să aşteptăm ca alţii să vină cu o soluţie salvatoare.
Nu vreau să sperii pe nimeni, dar este obligatoriu ca schimbarea să o facem noi, fără alt ajutor din afară şi fără a urma un alt model. Noi trebuie să fim modelul! Unii pot spune că este imposibil, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Altminteri, situaţia poate degenera, iar trecerea la noua eră poate fi chiar dramatică şi nimeni nu doreşte acest lucru.
Trebuie să spun că actuala criză economică de la noi a izbucnit din cauza mai multor influenţe, dar vina cea mai mare este tot a noastră. Lumea nu a fost încă atinsă de primele „seisme” majore. Actuala criză românească este (pe lângă influenţele străine) mai mult urmarea lăcomiei, superficialităţii, lipsei de viziune, incompetenţei şi amatorismului unor politicieni şi chiar economişti, tehnicieni şi finanţişti.
Se ştie foarte bine că speculaţiile din sectorul imobiliar (în special din ultimii 3-4 ani) au determinat dezvoltarea nesănătoasă a economiei naţionale. S-a dat frâu liber speculaţiei din domeniul imobiliar şi s-au dezvoltat preponderent doar industriile aferente. Destul de multe de altfel. Într-un fel, schema părea simplă şi convenabilă tuturor. Dezvoltarea sectorului imobiliar atrage după sine o serie de alte domenii şi sectoare din industrie, cum ar fi: oţelurile şi aliajele din oţel (profile, armături, table, ţevi), fabricile şi prefabricatele aferente din ciment, marmură, cărămidă, faianţă, gresie, aplice diverse, adezivi, sticlărie etc. Apoi intervin producătorii de vopseluri, mobilier divers, pardoseală, feronerie diversă, ferestre termopan, accesorii metalice, neferoase, lemn, materiale plastice etc. Intervin în schemă instalaţiile electrice (cabluri, izolaţii, întrerupătoare, corpuri de iluminat, tablouri electrice, siguranţe, contoare şi alte mici echipamente electrice), instalaţiile termice şi de canalizare (centrale termice, aparate de aer condiţionat, fitinguri diverse, ţevi, pompe, calorifere, arzătoare, centrale solare, sisteme de automatizare şi control etc.), instalaţiile sanitare (chiuvete, căzi de baie, duşuri, robinete etc). Apoi sunt necesare produse din industria confecţiilor (tapiţerii, covoare, îmbrăcăminte) şi bineînţeles că avem nevoie de electrocasnice (maşini de spălat, aragaze, cuptoare cu microunde, frigidere, aparatură audio-tv, computere etc). Într-un cuvânt, toată economia este pusă în mişcare. Din salariile lucrătorilor şi profiturile proprietarilor se achiziţionau maşini, utilaje, se construiau alte spaţii (de producţie, depozitare, sedii etc.), se perpetua şi dezvolta sectorul turistic, IT, firmele de consultanţă, firmele de asigurări, băncile etc. Şi mai sunt multe alte aspecte.
Sună bine dar... totul s-a bazat pe speculaţii. Adică pe presupuneri, supoziţii, păreri şi false predicţii despre o creştere economică durabilă. Au crezut că dacă ţine figura în Statele Unite, va ţine şi la noi. Uite că n-a ţinut nici în Statele Unite, şi nici la noi! Aici, mulţi se bazau pe o politică deschisă şi permisivă a băncilor şi toţi credeau că populaţia se va îngrămădi la credite pentru achiziţia de imobile şi terenuri.
Acum, toată lumea se întreabă cum de a fost posibil ca guvernaţii să aplice asemenea măsuri de austeritate, de neîntâlnit în situaţia altor ţări, cu deficite bugetare chiar mai mari? Este posibil, deoarece alte state sunt mari producătoare de bunuri şi servicii, iar noi suntem mai mult importatori şi procesatori pentru alte pieţe. Grav este că s-au făcut pomeni electorale pe baza acestor false predicţii. O perioadă de 2-3 ani a ţinut figura, căci „valul” speculaţiilor imobiliare a fost destul de puternic, dar... vorba poetului, „ce e val, ca valul trece”. O perioadă au venit bani mulţi din străinătate, fie de la investitorii privaţi, fie de la muncitorii români plecaţi la muncă în vestul Europei. Aceştia din urmă trimiteau în ţară (anual) în jur de 7-8 miliarde euro, care la rândul lor „rulau” alte 25-30 miliarde. Se ştie că primele investiţii ale muncitorilor erau în case şi maşini, deci industriile conexe mergeau binişor.
Bugetele locale şi centrale erau „adăpate” de către aceste industrii conexe de care am amintit înainte şi, mai grav, majoritatea produselor erau importate. Oraşele s-au umplut de magazine, supermarketuri şi hipermarketuri, centre en-gross, care au vândut aceste produse conexe. Dar cum era de aşteptat, românii nu au încă posibilitatea de a cumpăra toate imobilele construite, deşi cererea este mare. Am ajuns să fim în „careul de aşi” al investiţiilor în zona imobiliară din Europa. Ba mai mult, valoarea lor a fost „umflată” artificial, astfel că se puteau găsi apartamente şi case mai ieftine în ţări mult mai dezvoltate din punct de vedere economic decât România. Aşadar, statul nu a mai putut încasa venituri din vânzarea lor şi mai ales din produsele conexe acestora, de aceea bugetul este aşa cum este. Banii trimişi de „căpşunari” s-au redus la jumătate, băncile nu-şi riscă banii dând credite aiurea, vânzările au scăzut spectaculos, producţia industrială la fel, drept urmare industria imobiliară s-a prăbuşit literalmente. Economia este deci într-o stare de „cod roşu”.
Agricultura este în situaţia care este, deşi are un imens potenţial. Astfel, s-a ajuns în situaţia jenantă de a importa cantităţi uriaşe de fructe, legume, cereale, dar şi produse semipreparate. Normele impuse de UE privind producerea şi ambalarea produselor alimentare, coroborat cu lipsa de implicare a autorităţilor statului, a „înlănţuit” agricultura autohtonă. Cele câteva investiţii serioase din industrie sunt şi ele afectate serios de criza globală. Fabricile de confecţii (cu peste 200.000 de angajaţi într-o vreme) se închid şi îşi mută activitatea în zone ale globului cu mână de lucru mai ieftină. La fel şi multe fabrici din zona alimentară.
Acum se dă de înţeles că oprind contrabanda cu ţigări, alcool şi evaziunea din zona cărnii, se pot face rotunjiri serioase la bugetul central. Este penibil şi umilitor ca un guvern să depindă de viciile şi slăbiciunile populaţiei, mărind taxele şi accizele pentru asemenea produse.
Situaţia este chiar mai gravă decât pare la prima vedere. Socoteala o poate face fiecare. Mai sus am prezentat în linii mari situaţia actuală de la noi şi oricine poate înţelege de ce s-a ajuns aici. Schema e foarte simplă. Însă e greu de înţeles de ce s-a permis ca dezvoltarea economică şi financiară să se bazeze pe speculaţiile imobiliare? Orice student la economie află din primele cursuri că creşterea sectorului imobiliar trebuie să fie o consecinţă a creşterii economice sănătoase şi nu invers. Mai grav, de ce s-au permis creşteri de cheltuieli bugetare în astfel de situaţii?
Răspunsul e clar pentru toată lumea. Lăcomia, dorin­ţa de înavuţire peste noapte, interesul personal şi de grup (partidul şi clientela politică) au contat mult mai mult. To­tuşi, dacă în cazul politicienilor se mai pot da circumstanţe atenuante, ar fi trebuit să fie trase mai multe semnale de alarmă de către cei care se ocupă de planificări şi analize economice (economiştii şi finanţiştii BNR şi din cadrul mi­nisterelor). Este inadmisibil să faci statistici stufoase des­pre intrările/ieşirile de capital din ţară, şi despre investiţi­ile făcute, dar să nu se ţină cont de anumiţi parametri de risc. S-au tradus zeci de mii de pagini despre strategiile şi politicile economice ale Uniunii Europene, dar ele sunt pe un „plan paralel” cu specialiştii din cadrul ministerelor. Iar aceştia la rândul lor sunt pe un „plan paralel” cu mediul economic din mica industrie şi agricultură. Iată de ce nu am fost în stare să cheltuim decât foarte puţine fonduri europene nerambursabile.
Se ştia foarte bine că mult prea multe investiţii în sectoarele de producţie erau „de sezon” şi că urmau să dispară curând. S-au investit mulţi bani într-adevăr, dar investiţiile nu aveau un caracter stabil, ele putând fi mutate foarte uşor spre alte zone ale lumii, cu mână de lucru şi condiţii fiscale mai bune. Aceste firme (producătoare de confecţii, de ambalaj, produse semipreparate din industria agroalimentară etc.) folosesc în procesele de producţie utilaje care se pot monta şi demonta foarte uşor. Sunt numeroase cazuri de acest gen. Astfel de firme „sezoniere” trebuiesc considerate ca fiind cu factor de risc major atunci când se iau în considerare anumite prognoze pe termen mediu şi lung. Alte ţări au politici fiscale speciale care protejează investiţiile serioase (care folosesc şi angrenează resurse locale) sau descurajează investiţiile „sezoniere” prin taxe speciale.
Acestea fiind spuse (în linii generale), să nu ne mirăm că bugetul e gol şi că reducerile de salarii şi măririle de taxe nu puteau fi evitate. Soluţii de genul „să punem taxe mai mari la bogaţi” şi „să naţionalizăm marile firme” sunt infantile. Nu avem nici aşa mulţi bogaţi, care să poată susţină clasa săracilor şi nici naţionalizarea nu este o soluţie, căci n-ar afecta cu nimic mecanismul financiar. Aceste măsuri (sau altele asemănătoare) ar speria investitorii, mediul de afaceri s-ar prăbuşi literalmente, iar ţara ar intra într-un haos şi mai mare.
Totuşi, situaţia economică nu este cel mai grav pericol pentru România. Pericolul cel mai mare este dat de atmosfera generală extrem de negativă. Cea mai mare parte din mass-media românească se întrece în a discredita imaginea şi poziţia guvernanţilor. Sportul naţional a devenit vânarea averii guvernanţilor şi a clientelei lor politice. N-ar fi fost chiar rău dacă făţărnicia nu ar fi mare, iar cei ce acuză nu ar avea în spate alte persoane sau grupuri obscure de interese. Partidele politice din opoziţie întocmesc planuri peste planuri despre cum pot profita mai mult de această situaţie şi a lovi puternic în cei de la putere, dar fără a se implica direct şi responsabil în combaterea crizei. Cei de la putere, la rândul lor, nu au nicio scuză pentru ascunderea situaţiei reale şi pentru perpetuarea unor minciuni. Este inadmisibil faptul că autorităţile centrale, care cunosc în mod direct situaţia macroeconomică, să declare că nu sunt probleme cu plata salariilor şi a pensiilor, iar în decurs de numai câteva luni să declare cu totul altceva.
Dar aşa cum am spus, pericolul cel mai mare în momentul de faţă este reprezentat de atmosfera generală extrem de negativă. Este un moment crucial, iar lucrurile trebuiesc spuse pe nume. Societatea românească a experimentat şi „stânga politică” dar şi „dreapta”. Niciuna nu a convins. Drept urmare, s-a instalat o stare de negativitate generală referitor la autorităţile centrale. Acum situaţia tinde să degenereze într-o stare de aversitate, cu consecinţe dintre cele mai imprevizibile. Este unul din semnele că matricea energo-informaţională a Carpaţilor, din zona anahatei planetare, se activează din ce în ce mai mult. Acest lucru determină o amplificare a mişcărilor şi tendinţelor actuale. Deci atenţie! Sunt afectate absolut toate domeniile. Nu degeaba am spus că lucrurile se vor desfăşura mai rapid în zonele energetice speciale ale planetei, deci şi în zona noastră.
S-ar putea ca unii să fie foarte speriaţi de acest lucru, având în vedere faptul că în alte zone asemănătoare s-au creat condiţii de asemenea factură încât să se manifeste intense vibraţii negative. Totuşi, vinovaţii nu trebuiesc căutaţi doar în afară noastră, ci şi în interior. În planul dual, orice acţiune determină o reacţiune şi era oarecum normal să apară astfel de situaţii negative. Dacă situaţia economică a ţării a fost manipulată în aşa fel încât să urmeze un anumit parcurs, este mai puţin important. Mai importante sunt reacţiile majorităţii oamenilor la toate aceste schimbări. Nu banul ne-a făcut pe noi, ci noi am făcut banul! Oricât s-ar încerca să se creeze o atmosferă negativă în România, va fi imposibil să se poată înăbuşi energia declanşată şi nici nu se poate opri creşterea vibraţiilor din acest spaţiu geografic.
Centrul energetic românesc (anahata planetară) a dat semne de activare încă din anii ”70 ai secolului trecut şi chiar s-a încercat de câteva ori contracararea sa, folosindu-se fel de fel de metode energetice convenţionale, dar nu şi-au avut efectul scontat. Metoda cea mai sigură s-a dovedit a fi crearea unei stări generale negative. O bună parte a matricelor energo-informaţionale ale acestor chakre planetare sunt în rezonanţă cu structurile psiho-mentale ale locuitorilor din zonele respective, de aceea metoda s-a dovedit a fi cea mai potrivită. Creându-se o stare de negativitate la nivelul populaţiei (nervozitate, lehamite, deznădejde, aversitate, nepăsare, ură etc.) se creează o incompatibilitate între energetica câmpului zonal (românesc) cu energetica anahatei planetare din Carpaţi. Asta nu scuză desigur lipsa de bun simţ, lipsa de profesionalism şi de responsabilitate a celor din structurile de conducere. Ba dimpotrivă, sunt obligaţi să fie mult mai atenţi la ceea ce se întâmplă. Dar nu se justifică nici această campanie furibundă, întreprinsă de majoritatea instituţiilor mass-media, de instigare la ură, de vânare şi hăituire a diverselor persoane considerate responsabile de dezastrul economic. Vina este numai pe jumătate a lor.
Dacă nu se face nimic în perioada următoare, România riscă o ruptură gravă între autoritatea statală şi populaţie. Şi nu este vorba doar de o banală ruptură, ci de una cu implicaţii grave. Iar asta numai într-o primă fază. În alte condiţii, situaţia ar fi fost uşor reversibilă, dar în situaţia noastră lucrurile stau altfel. În aceste vremuri însă o astfel de ruptură poate genera tot felul de mişcări negative, cu tendinţa de a se amplifica de la an la an. Se pot alimenta foarte puternic tendinţele centrifuge ale diverselor organisme economice, politice, financiare, sau ale altor interese. Ruptura de care vorbeam trebuie evitată, altminteri riscă să angreneze alte rupturi, mult mai grave. În fapt se doreşte ruptura organismului energetic românesc (egregorul naţional)! Lucrurile tind să treacă, pe neobservate, de la ruptura populaţie-structuri statale la ruptura populaţie-populaţie! Atenţie la astfel de manevre subtile! De aceea trebuiesc luate măsuri urgente pentru a se evita astfel de situaţii.
Este cât se poate de clar că e nevoie de o schimbare radicală în ceea ce priveşte relaţia guvern-populaţie. Situaţia economică este de aşa natură încât pe termen scurt nu se poate face mare lucru. Totuşi, pentru ca autorităţile să poată implementa soluţiile dureroase (reducerile salariale, creşterea taxelor), este nevoie de sprijinul larg al populaţiei. Ori acest lucru nu se poate obţine decât dacă se realizează transparenţa totală. Chiar dacă există o lege care prevede acest lucru, în realitate situaţia este tocmai invers. Dacă populaţia nu are încredere în guvern este clar că nu are încredere nici în transparenţa sa. La fel ca în situaţiile delicate din fotbal, poate că avem nevoie de „arbitri străini”. Anumite firme străine de consultanţă pot realiza „interfaţa” necesară prin care populaţia să poate comunica mai bine cu guvernul. Dacă omul de rând ştie clar pentru ce face un mare efort, atunci poate suporta mai bine costurile crizei, dar dacă se menţine starea de neîncredere atunci lucrurile pot degenera foarte mult.
Unii spun (pe bună dreptate dintr-un anumit punct de vedere) că „cu cât va fi mai rău, cu atât mai bine”. Costurile crizei vor lovi puternic în buzunarele românilor şi îi va determina să gândească mult mai bine, înainte de a pune votul. Vor fi loviţi atât cei din sectorul bugetar, cât şi cei din sectorul privat. Când vor simţi cu adevărat criza (va fi chiar mai rău din păcate), atunci vor alege oamenii potriviţi. Dacă cineva a demonstrat că nu este un bun organizator şi un bun gospodar local, atunci cum poate fi el unul bun la nivel naţional? Dacă la dezbaterile televizate dintre candidaţi, un oarecare atacă cu ferocitate pe ceilalţi, în loc să prezinte detaliat şi logic programe, strategii şi tehnici constructive, cum poate fi el un bun parlamentar sau un bun guvernant?
Cine urmăreşte dezbaterile politice de la diferitele posturi de televiziune din vestul Europei, poate vedea diferenţa de „zeci de grade” dintre politicienii noştri şi cei din lumea occidentală. Este o adevărată plăcere intelectuală să-i vezi cum se întrec în strategii şi politici economice pertinente. Ca să nu mai vorbesc de bunul simţ al candidaţilor. Când sunt întrebaţi despre aspectele economice, nu există unul care să nu cunoască situaţia exactă, dar şi perspectivele pe termen mediu şi lung. Ba mai mult, fiecare prezintă planuri de dezvoltare în care logica, luciditatea şi inteligenţa se îmbină foarte bine cu realitatea. Strategiile de acţiune, dar şi pârghiile aferente (legislative şi financiare), sunt expuse cu claritate şi simplitate. Este drept că tabloidele urmăresc şi evenimentele picante ale diverşilor candidaţi, dar nici vorbă să-i vezi atacându-se în direct într-un asemenea hal ca la noi. Dacă unei bune părţi a populaţiei i-a plăcut să vadă o dezbatere picantă, în care băşcălia şi prostul gust erau ingredientele de bază, după următoarea perioadă, după ce va da piept cu criza, îşi va schimba gusturile. Garantat!
După cum am mai spus, România este mult mai afectată decât celelalte ţări. Schimbările vibraţionale ale centrului energetic românesc necesită luarea unor decizii originale. Nu ne putem permite să aşteptăm nu ştiu ce „soluţii” salvatoare de la Uniunea Europeană, pentru că ele nu vor veni!
La nivel economic şi financiar (chiar dacă nu se prea observă) se duce o luptă acerbă între cele trei zone economice ale lumii. Sunt aruncate în scenă strategii de luptă economică dintre cele mai dure şi mai perverse. La ora actuală, România este considerată o cantitate neglijabilă în zona economicului. Chiar dacă un nou război mondial nu mai este viabil, războiul economic poate fi la fel de devastator. Sunt cunoscute multe cazuri în care o regiune a ajuns în câţiva ani într-o situaţie mai rea ca după un bombardament. Puţini ştiu că marile imperii financiare şi marile corporaţii au apelat de mulţi ani la tactici şi strategii interzise de legile statelor. Multe companii au fuzionat în secret şi au registre şi evidenţe secrete. Altele întocmesc şi pun în practică politici agresive comune. Când o mare bancă sau un mare concern pare că este în faliment, de fapt se aplică tactica „sacrificiului” reginei. Dacă, de exemplu, un puternic investitor (cu rol de „regină”) face o mare mişcare într-o zonă, este clar că după el vor apărea mulţi alţi investitori mai mici (alte companii, bănci, fonduri de investiţii mai mici, întreprinderi, servicii etc). După sacrificiul „reginei”, este clar că vor fi lovite (sau chiar falimentate) toate cele adunate în jurul ei. În fapt, „regina” nu a falimentat decât în aparenţă. În realitate, cei din spatele „reginei” sunt şi în spatele celor care au acaparat „regina”, mai puţini bani investitorilor mărunţi. Este o tactică relativ simplă, dar extrem de eficientă în anihilarea unor potenţiali concurenţi şi în sărăcirea unor zone.
O altă strategie de atac economic este de a se crea mecanisme economico-financiare bazate pe iluzii şi „valuri” artificiale. Este metoda aplicată şi în acest spaţiu (şi nu numai). S-au făcut speculaţii în zona imobiliară şi s-au creat o serie de mecanisme financiare nesănătoase. După ce „balonul imobiliar” a răsuflat, au pierdut foarte mulţi alţi investitori. Astfel, s-au îngheţat bani în imobile (sau şi pierdut), s-a creat teamă în mediul bancar, s-au creat blocaje financiare şi, cel mai grav, au căzut spectaculos toate industriile conexe. Şi nu numai... Seamănă cumva cu situaţia noastră?
O vorbă din vechime spune că ceea ce l-a doborât pe un om îl poate şi ridica, şi ceea ce-l ridică îl şi doboară. Legea polarităţii funcţionează atât la nivel particular cât şi la nivel general. La ora actuală, în România sunt întrupate destul de multe suflete evoluate, precum şi o parte din prima serie de atlanţi. Aceştia însă nu pot face mare lucru dacă nu sunt bine plasaţi şi motivaţi. Degeaba ai seminţe de calitate dacă nu ai terenul fertil, apa necesară şi, în plus, e plin de buruieni în jurul lor. Situaţia dezastruoasă din ţară poate fi un puternic imbold, dar nu este îndeajuns. Şi oricum, spiritele superioare nu răspund bine la stimuli negativi. Prea multă negativitate poate chiar determina un spirit superior să treacă în tabăra adversă ori să-şi altereze programul cauzal. Multe grupări obscure sau organisme economico-financiare cunosc situaţia României şi ştiu de infuzia de spirite superioare, de aceea sunt gata să dea o mână de ajutor în a crea o stare de haos şi nesiguranţă economică, tocmai pentru a „devaliza” regiunea de astfel de oameni. Poate că mulţi se întreabă: „de ce ar face acest lucru dacă România nu contează din punct de vedere economic” sau „ce au special aceşti oameni faţă de alţii”? Răspunsul este că au foarte multe lucruri care îi fac speciali, dar mai au şi capacităţi psiho-intelectuale ce-i fac să fie extrem de valoroşi. Ei nu degeaba s-au născut în această zonă şi rolul lor este foarte important. Este un mare păcat să fie scăpaţi printre degete, iar talentele lor să fie în aşa fel pervertite încât să servească doar unor interese economico-financiare sau pentru a fi „busolele” unor oportunişti fără scrupule. Destul de multe astfel de spirite au fost deja racolate sau au fost nevoite să plece din cauza situaţiei din ţară, scârbiţi fiind cu toţii de atmosfera de negativitate, de sărăcie, de nepăsare a autorităţilor, de jungla economico-financiară sau de lipsa unui trai decent.
Trebuie să spun că cei mai mulţi dintre atlanţii întrupaţi în momentul de faţă dispun de structuri speciale ale corpului cauzal prin care dovedesc capacităţi ieşite din comun. Dintre acestea se pot enumera:
- capacitate organizatorică de excepţie. Structura cauzală şi spirituală a acestora este în aşa fel conturată încât pot aduce îmbunătăţiri spectaculoase în dezvoltarea unor sisteme financiare, economice, de organizare statală etc. Ghizii mi-au transmis că cei mai mulţi dintre primii atlanţi întrupaţi la noi au această capacitate de excepţie. Ştiu că nu puţini sunt atraşi de aspectele economice şi tehnice, de aceea pot fi regăsiţi în aceste domenii. Mi s-a transmis în mod insistent să atrag atenţia că în viitorul foarte apropiat (chiar şi acum sunt) foarte mulţi se vor îndrepta spre şcolile superioare economice şi tehnice, dar că trebuie făcut ceva în acest sens. Spre exemplu, cei de la şcolile superioare cu profil economic trebuiesc motivaţi mult mai direct în a-şi „deschide” capacităţile organizatorice de excepţie. Ral, care cunoaşte bine zona românească, mi-a transmis că niciun absolvent de profil economic n-ar trebui să primească diploma fără a prezenta o lucrare legată de eficientizarea unei zone rurale şi una pentru zona urbană. Deşi pare un efort mare pentru un student oarecare, nu este deloc greu pentru un suflet atlant. Aceştia sunt adevăraţi „atractori” pentru haosul aparent din economia românească, putând aduce ordine şi eficienţă acolo unde este dezordine, stagnare sau regres. Însă este nevoie de „atingerea” directă. Nu stând doar la birou sau în băncile şcolilor, ci mergând efectiv în zonă şi simţind „pulsul” şi vibraţia locului. Doar astfel se deschid seminţele lor cauzale. Vor fi uimiţi şi ei de capacităţile deosebite pe care le au. Cei câţiva lei în plus cheltuiţi de stat cu deplasările şi cazarea lor (e vorba de zile) vor fi recuperate însutit şi înmiit.
- capacitatea ieşită din comun de a procesa informaţii cu caracter temporal, dar şi multidimensional. Mulţi dintre ei au capacitatea a identifica parametrii 4D ai unui proces, adică sunt în stare de-a sesiza aspectele ce ţin de ciclicitate, transcendenţă, rezonanţă, sincronicitate şi convergenţă. Cine stăpâneşte acest domeniu poate observa evoluţia cap-coadă a unor procese diverse. Aceştia sunt în mod special „vânaţi” pentru a fi folosiţi în războiul economic mondial. Aceasta ar însemna o pervertire a capacităţilor lor. Rolul lor este de a gestiona eficient schimbările la nivel vibraţional, astfel încât tranziţia de la 3D la 4D să fie cât mai puţin dramatică. Meseriile lor vor fi mai ales din domeniul administrativ şi legislativ. Capacitatea lor de excepţie de a anticipa evenimentele şi de a intui dinamicile (evoluţiile) socio-economico-energetice îi fac extrem de importanţi în viitorul apropiat.
- capacitatea de a detecta şi „traduce” câmpuri energetice diverse (inclusiv câmpuri psiho-mentale). Aceştia sunt folosiţi pentru a detecta intenţiile unui potenţial adversar. Dispozitivele electronice apărute recent nu sunt eficiente decât eventual pentru a se crea stări iritante (pot interfera numai pe zona senzitivă), însă nu pot avea efecte subtile ca în cazul modificărilor câmpurilor psiho-mentale. În mod normal, aceste capacităţi erau folosite (de atlanţi) pentru a fi un fel de motoare mentale în diverse grupuri. Cei care în vremea atlanţilor aveau calităţi de conducători, indiferent de castă, erau antrenaţi încă de mici să aibă capacităţi de a mobiliza emoţionalul şi mentalul celorlalţi. Fiind o cultivare pe corpul cauzal şi spiritual, aceste capacităţi nu se pierd odată cu revenirea în astral (moartea).
- capacitatea de a detecta elemente din structura grilei energetice a Terrei. Odată cu creşterea vibraţiilor, se vor activa foarte multe structuri şi circuite energetice care înainte erau inactive. Aceasta se datorează circuitelor structurilor cristaline din scoarţa terestră. Sunt mai multe straturi energetice care vor suferi modificări.
Primul strat energetic este cel planetar; acesta determină geomagnetismul, structura curenţilor telurici, gravitaţia şi legătura cu câmpurile planetare ale sistemului solar. Geomagnetismul este extrem de important pentru buna funcţionare a structurii sistemului nervos uman, pentru funcţionarea optimă a glandelor endocrine, a sângelui, precum şi în stabilizarea hologramei energo-informaţionale din subconştient. Prin intermediul geomagnetismului terestru, omul este protejat nu numai de erupţiile nocive solare, dar are şi rolul de a energiza unul din straturile corpului eteric. Curenţii telurici planetari sunt acei curenţi vitali care circulă prin structurile scoarţei terestre, contribuind la stabilitatea structurală a planetei. Curenţii telurici sunt formaţi dintr-o serie de circuite energetice dispuse de-a lungul planetei. Reţelele de zăcăminte cristaline constituie „coloana vertebrală” a reţelelor energetice telurice. Curenţii telurici cuprind un spectru foarte larg de energii, de la energetica de structură a elementelor fizice (roci, cristale, metale) până la energetica din spatele circuitelor magmatice şi a mişcărilor tectonice.
Al doilea strat este dat de uriaşa structură bio-energetică a Geei, adică a structurii vii planetare. Geea este un organism cu totul diferit de structura planetară propriu-zisă. Geea este de fapt un organism energetic complex care, în simbioză cu planeta, a creat şi susţinut tot biosistemul planetar. Prin structurile sale energetice extrem de complexe, Geea determină mişcarea şi dispunerea optimă a elementelor (pământ, apă, aer, foc) astfel încât să asigure suportul optim pentru evoluţia structurilor organice. Asemenea oricărei fiinţe, Geea are o serie de centri energetici vitali (chakre), prin care primeşte şi oferă energii specifice, precum şi o multitudine de meridiane principale şi secundare.
Al treilea strat energetic este determinat de grila energetică rezonantă. Este stratul care susţine şi determină evoluţia rasei umane. Ea este creată de fiinţele de lumină (cele mai evoluate fiinţe energetice) şi Confederaţiile Galactice. Această structură este de tip grilă, are mai multe straturi sferice dispuse concentric şi o serie de elemente de legătură, formând un fel de păienjeniş planetar. Grila este în legătură atât cu structura energetică planetară (curenţii telurici, geomagnetismul terestru), cât şi cu energetica Geei (chakrele şi meridianele ei energetice). Pe lângă acestea, grila este în legătură cu câmpurile planetare din sistemul solar (inclusiv Soarele), precum şi cu alte spaţii (din Galaxie) şi civilizaţii extraterestre, folosindu-se în acest sens diverse staţii de emisie-recepţie sau dispozitive energetice complexe prin care se realizează diferite reglaje. În jurul structurilor energetice planetare şi ale Geei, fiinţele de lumină au plasat dispozitive energo-informaţionale speciale, creându-se câmpuri de energii în spectre diverse, având scopul de a rezona şi susţine tendinţele de evoluţie din zona energetică şi spirituală a civilizaţiei. Acestea sunt plasate de obicei în zăcămintele de cristale din apropierea chakrelor şi meridianelor Geei, dar sunt şi numeroşi sateliţi energetici în jurul planetei. Zamolxe mi-a transmis că patru astfel de dispozitive (module energetice multidimensionale) sunt şi în zona românească. Eu personal am reuşit să descopăr (într-una din ieşirile în astral) doar unul dintre ele, situat undeva la câteva zeci de km vest de masivul Retezat. Nu am reuşit să mă apropii prea mult, dar am observat că semăna cumva cu o spirală condensată de lumină, ca un fel de galaxie de lumină în miniatură. Era situată la câţiva kilometri în interior şi părea că este plasată la un unghi de 45 de grade faţă de planul Pământului. Intuiţia îmi spune că avea în diametru cel puţin 5-600 m. În acel moment Ral şi Ramo (care mă însoţeau la piramida din Retezat) nu au vrut să-mi spună nimic despre acel dispozitiv energetic, rezumându‑se a mă întreba despre ceea ce percep. Deşi am încercat să fiu mai insistent, mi-au spus că deocamdată nu pot interfera cu structura acelui modul. În viitor, se vor putea explora aceste module de energii multidimensionale, iar astfel se pot afla mult mai multe amănunte despre rolul lor. Ele nu se „deschid” decât la anumite vibraţii, altfel e imposibil să fie accesate.
Toate aceste straturi energetice vor fi descoperite în viitor de către noua civilizaţie umană. Deja s-au născut destul de multe persoane care sunt în rezonanţă cu energiile straturilor enumerate mai sus şi pot detecta primele circuite. Aceştia sunt extrem de valoroşi deoarece detectarea acestor structuri poate anticipa evoluţiile planetare (de energii subtile, de oameni, de resurse diverse etc.) şi implicit o serie de evenimente conexe de importanţă istorică (căderea şi ridicarea unor naţiuni, noi alianţe, noi dinamici planetare, energetice, spirituale).
Este păcat că multe grupări obscure caută să folosească aceşti oameni speciali pentru interesele lor materiale mărunte, dar poate că nu realizează (deşi unii chiar ştiu) că foarte curând are loc contabilizarea tuturor acţiunilor întreprinse în trecut şi au o notă de plată destul de grea. S-a încercat crearea unei aure de „regalitate” şi „divinitate” legat de ei, dar adevărul este că sunt oameni ca toţi ceilalţi. Rolul lor trebuia să fie unul pozitiv, dar au involuat foarte mult, căzând pradă lăcomiei şi dorinţei de putere. Cândva, li s-au oferit anumite chei şi informaţii despre cum pot folosi anumite puteri (în special pentru a se folosi de energetica elementală a Geei), dar după cum se vede, rezultatul este cel care este, adică o civilizaţie profund divizată şi plină de probleme şi tensiuni.
În urma schimbărilor vibraţionale, toate cele trei structuri energetice vor suferi schimbări spectaculoase şi odată cu ele, omul. Nimănui nu trebuie să-i fie teamă de aceste schimbări deoarece avem capacitatea de a ne adapta perfect. Ba mai mult, schimbările vor avea efecte benefice deosebite.
Din punct de vedere vibraţional, România trece printr-o foarte mare schimbare. Toate vor fi rearanjate, inclusiv sistemul economic. Nu trebuie să existe atitudini şi poziţii refractare faţă de noi tendinţe sau evoluţii din zona economică. Aici nu numai că pot fi dezvoltate şi implemen-tate politici de securitate alimentară, energetică şi locativă, dar sunt susţinute şi din punct de vedere energetic. Nu este nevoie să aşteptăm ca alte state să înceapă astfel de procese. Teoria este foarte simplă, dar din păcate nimeni nu este dispus să o aplice decât dacă nu mai are încotro. Toate cele trei programe trebuiesc puse pe câte un strat economic (legislativ şi financiar) separat. Securitatea alimentară este cel mai uşor de atins. Secretul este organizarea de tip fractal şi în coparticipaţie (stat-grup interesat). Este modul optim de a exploata eficient resursele ciclice (agricultura), energetica, resursele naturale etc. Fiecare cetăţean este îndreptăţit la o mică parte din resursele ţării şi nimeni nu are dreptul să-i ia partea. Prin urmare, fiecare om are dreptul să fie coparticipant la orice fel de mişcare din zona economicului. Pe această bază se pot realiza politicile de securitate alimentară, energetică şi locativă.
Chiar cu mult timp înainte de a intra în perioada de glorie, atlanţii aveau un sistem corect de administrare a resurselor naturale. La un anumit interval de timp, se făcea o distribuţie echidistantă a resurselor şi bunurilor şi se alcătuia un fel de punctaj (având rol financiar). Fiecare atlant avea parte într-o viaţă de câteva astfel de redistribuiri de resurse (practic un fel de pomeni financiare), pe care le putea valorifica imediat sau putea intra ca şi coparticipant la diverse afaceri. Apoi autorităţile centrale (guvernul şi autoritatea ştiinţifică) alcătuiau programe economice de coparticipaţie, de tip fractal, pentru fiecare strat economic. În acest fel erau angrenate într-o afacere tot mai multe persoane, iar veniturile erau astfel distribuite în mod corect. Se evitau aşadar situaţiile de sclavagism financiar, precum stagnările sau acumulările de capital spre câteva persoane. Atunci exista o lege care limita drastic tezaurizarea valorilor materiale (inclusiv financiare), astfel că riscai un impozit progresiv dacă nu foloseai resursele.
La început am crezut că acea formă de economie a atlanţilor ar semăna cumva cu o formă de comunism, dar ulterior am înţeles că era vorba doar de strategii prin care se realizau distribuţii echitabile de capital financiar.
Este adevărat că altfel stau lucrurile în momentul de faţă, dar totuşi teoria poate fi aplicată. Şi va fi aplicată, fie forţat, de nevoie, fie blând... de bună voie! Ţările care vor avea un guvern inteligent, dispus să adopte şi să implementeze aceste politici de securitate, vor trece uşor de „şocul uranian” din 2016 şi în special de prima criză majoră de după 2020. Cine nu... nu.
Dacă statul ar întocmi un cadru legislativ (chiar şi resurse) care să permită desfăşurarea acestor programe de coparticipaţie, atunci altfel s-ar gestiona munca şi resursele. În momentul de faţă, statul sau o firmă oarecare exploatează atât resursele cât şi munca oamenilor. În acest caz este vorba de perpetuarea unui sistem de tip sclavagist. Când e vorba de coparticipaţie, veniturile sunt împărţite şi există transparenţă totală. Statul (ori o firmă) care participă cu bunuri mobile şi imobile, la o lucrare agricolă de exemplu, poate avea o cotă mai mare de coparticipaţie, dar nici vorbă de-a se avea în vedere exploatarea în sistem sclavagist (sistemul salarial din prezent). Guvernul ar trebui să aibă rolul de a asigura atât logistica necesară, cât şi susţinerea financiară suplimentară dacă este cazul.
Un exemplu concret:
Să presupunem că un grup de actuali şomeri doresc să înceapă în coparticipaţie o afacere cu sere agricole. Statul poate asigura coparticipaţia prin plasament, pământ şi resursa energetică, iar şomerii cu munca. Pământ s-ar găsi cu uşurinţă, dar plasamentul, materialele şi susţinerea energetică (sursa de căldură) ar fi o problemă, zic cei mai mulţi. Totuşi, ridicând serele într-o zonă cu apă curgătoare, se poate rezolva şi problema energetică, dar şi alimentarea cu apă a culturilor. Un mic hidrogenerator şi o lucrare de amenajare pot asigura căldura necesară, curent electric şi alte câteva aspecte. Practic, statul participă cu un generator, cu o consultanţă tehnică periodică, cu pământ (de preferat să fie pământul statului sau al ţăranilor în vârstă care nu-l mai pot munci) şi cu unele elemente de construcţie (grinzi, geamuri, folii, ţevi). Chiar şomerii (specializaţi în mecanică, sudură, tâmplărie) pot ridica primele sere, participând la unele lucrări. Pare o investiţie mare, dar nu e chiar aşa. Ideea e că prin sistemul de coparticipaţie cei care iau parte la afacere vor avea venituri destul de mari, indiferent de fluctuaţiile de preţ, pentru că veniturile sunt corect distribuite. Primordial este omul, munca sa, şi nu bunul material. Statul îşi recuperează investiţiile în câţiva ani şi scapă de asistaţii sociali. Afacerea se poate dezvolta numai dacă se respectă sistemul primar, adică să fie deschişi la alte coparticipaţii. Aici este secretul: să nu fie nici proprietari, dar nici primii coparticipanţi să „închidă” sistemul (acestea se pot stabili prin contract). Cei care ies din sistem (nu mai vor să muncească în domeniul agricol) pierd şi cota de participaţie. Cei care vor să închidă sistemul şi vor o afacere proprie (dezvoltând şi unităţi de îmbuteliere, conservare etc.), o pot face atâta vreme cât nu dezvoltă afacerea primară. Ideea de bază este coparticipaţia. Prin anumite calcule matematice se poate stabili care este cota de participaţie şi ritmul de creştere, în funcţie de necesarul de consum zonal.
Tot statul poate ajuta aceste afaceri prin legi care să oblige marile lanţuri de magazine şi hipermarketuri să ofere cel puţin 10-15% din spaţiul aferent către produsele agricole zonale. În domeniul colectării şi distribuţiei acestor produse alimentare se pot face foarte multe. La fel şi aici, este optim să se lucreze în sistem de coparticipaţie, eliminându-se marii colectori şi distribuitori. Nu este vorba de un atac la adresa firmelor care se ocupau înainte de aşa ceva şi nici nu se are în vedere îngrădirea liberei iniţiative. Sunt zone în care nu poate funcţiona concurenţa, iar aici speculanţii fac legea. Şi în America de Sud există democraţie şi liberă iniţiativă, dar totuşi bogăţia a fost incorect distribuită. Politicile economice inteligente, susţinute de o legislaţie pe măsură, sunt cele care ajută cel mai mult la dezvoltarea durabilă şi corectă a unei societăţi. Cei care se vor ocupa de colectarea şi distribuţia produselor agricole zonale prin coparticipaţie vor avea afaceri prospere. Sistemele de coparticipaţie sunt cele mai bune forme de a ridica clasa de mijloc, aceasta fiind singura clasă care determină prosperitate şi o bună stabilitate socială.
În ceea ce priveşte securitatea energetică, se vor face şi aici paşi repezi. Având în vedere faptul că energia electrică şi termică sunt din surse locale, fiecare are dreptul să consume gratuit până la o anumită cotă.
Din păcate, în acest an s-a întâmplat ceva extrem de grav în Golful Mexic. S-a reuşit înţeparea unei artere a organismului planetar şi acum în zonă are loc un dezastru ecologic. Nu trebuia să se ajungă la aşa ceva. De fapt, Geea sângerează! Prin urmare a reacţionat dur. Poate părea extrem de ciudat ceea ce spun acum, dar se pare că a găsit de cuviinţă să ajute omenirea în descoperirea şi implementarea altor surse de energie. În aceste zile am descoperit că Geea a accesat anumite planuri energetice, care sunt în legătură cu câmpurile mentale ale oamenilor, creând un fel de „reţea informaţională”. Această reţea facilitează comunicările telepatice în special între oamenii de ştiinţă. Ba mai mult, prin intermediul conexiunilor akasha-ice a facilitat accesul la tehnologiile energetice folosite de civilizaţiile anterioare. Chiar am observat ceva ce părea să semene cu mai multe schiţe. Una dintre ele este legată de „desfacerea” apei în hidrogen şi oxigen. Nu este vorba de electroliză (o metodă mai scumpă), ci de o formă de polarizare a apei, apoi se folosesc două câmpuri vibratorii, care intră în rezonanţă cu structura moleculară a hidrogenului şi oxigenului. Mi s-a părut că s-ar fi folosit în acest proces şi tehnologia sonică. Aceasta era o metodă folosită şi de atlanţi, dar nu mi s-a permis să aflu mai multe amănunte. Cu siguranţă că nu puţini vor avea acces la informaţii. Simt că sunt mulţi cei care ar putea decodifica tehnologia, mai ales că au acces la acest câmp informaţional generat de Geea. Şi nu e vorba doar de tehnologia de descompunere a apei, ci şi de alte tehnologii. Se pare că fluxurile fotonice generate de Soare sunt purtătoare pentru alte energii, extrem de puternice. Precum metalul conduce energia electrică, la fel, fluxul fotonic conduce alte energii. Tot astfel, prin intermediul magnetismului terestru se pot accesa o parte a energiilor telurice. Aceste energii însă nu pot fi manipulate decât prin intermediul cristalelor. Totuşi, descompunerea apei poate fi făcută fără folosirea cristalelor.
Reacţia Geei a luat prin surprindere multe spirite superioare şi entităţi extraterestre care se ocupă de supravegherea evoluţiei pământenilor. Dacă aceste soluţii se aplică în următorii ani, se poate declanşa o criză de proporţii la nivel mondial şi nu este cazul de aşa ceva. Dacă de exemplu mâine (sau chiar peste doi-trei ani) un stat sau chiar o corporaţie afirmă că a reuşit să desfacă în acest mod apa (atât de ieftin), toate bursele lumii s-ar prăbuşi şi sistemul economic ar colapsa. Mult prea multe angrenaje economice depind de petrol în momentul de faţă. Astfel de surse de energii extrem de ieftine trebuiesc puse cu grijă în circuitul economic. Sper ca programul de siguranţă energetică să nu fie impus într-un mod brutal.
Securitatea locativă este de asemenea un alt domeniu în care vom avea o „revoluţie”. Sunt convins că nu vom ajunge atât de curând la situaţia atlanţilor, în care să avem mai multe case oferite în mod gratuit de autorităţi, dar se poate asigura necesarul minim pentru fiecare om. Marea majoritate a materialelor folosite (oţel pentru grinzi, armături, materiale de construcţii etc.) sunt provenite din resurse minerale locale, deci ar trebui ca prin lege fiecare cetăţean să aibă parte de o „felie” gratuită. Pe de altă parte, la ora actuală, costul real al unei case este la aproximativ 25-30% din cât este preţul „liber”. Statul (guvernul şi aparatul legislativ) ar trebui să aibă în vedere faptul ca fiecare producător de oţel, ciment, prefabricate şi altele, care foloseşte resursele ţării, să vireze o cotă parte din producţie (3-5%, poate chiar mai puţin) către un fond special pentru a se realiza securitatea locativă.
Prin punerea la punct a programului de securitate locativă nu va fi lovită industria imobiliară de pe piaţa liberă. La început, se poate avea în vedere doar necesarul minim, adică dreptul la o cameră de persoană, în spaţiu modest. Cu siguranţă că situaţia economică din viitorul apropiat va fi de aşa natură încât fiecare va dori un confort mult mai mare. Programul se va putea baza pe un sistem de punctaj valoric. Anumite puncte pot constitui dreptul de facto, ca cetăţean, iar alte puncte, prin chiar participaţia la munca de construcţie sau prin plată. Terenul pentru construcţii trebuie să fie gratuit, din fondul de stat. Statul suntem cu toţii, nu doar nişte aleşi sau privilegiaţi! Sunt foarte multe posibilităţi de organizare a dinamicii programului de securitate locativă. Important este să existe voinţă politică şi bun simţ.
Formaţiunile politice care pun la punct aceste programe de securitate alimentară, energetică şi locativă, prin forme de coparticipaţie (şi le vor implementa), vor fi cele care vor câştiga viitoarele alegeri (pentru următorii ani). Nu vor fi zdruncinate marile industrii dacă se vor impune taxe de câteva procente din propria producţie pentru realizarea programelor amintite, ba dimpotrivă, vor avea de câştigat indirect. Un calcul scurt arată că numai într-o primă fază, costurile unui apartament modest cu două camere ar fi sub 12.000 de euro.
Noile vibraţii nu vor tolera stagnările de capital. În noua energie, stagnarea de capital va fi nocivă şi contraproductivă, fiind asemenea unui cheag de sânge într-un organ. Elaborarea unor programe de legi care să impoziteze progresiv tezaurizarea de capital este poate singura salvare a Uniunii Europene (şi a Statelor Unite) de a face faţă noului seism economic din 2014-2015 (posibil chiar mai devreme). Altminteri, lucrurile o pot lua razna. Alţi bani nu mai sunt, iar programele de reducere a cheltuielilor bugetare nu sunt îndeajuns pentru a combate o nouă criză. Dacă nu se vor implementa aceste programe, prin care să se descurajeze tezaurizarea de capital, înseamnă că organizaţiile obscure au învins voinţa politică de schimbare, iar lucrurile vor degenera. Nici nu vă imaginaţi ce resurse imense sunt tezaurizate!
În aceste vremuri, sunt întrupate foarte multe spirite superioare. Peste tot în lume, şi în special în anumite zone, aceste spirite superioare încep să-şi facă simţită influenţa din ce în ce mai puternic. Acestea nu cunosc îngrădirile de formă (duale) şi nici nu tolerează injusteţea din jur. Rolul lor este să determine o tranziţie blândă către noua energie, dar dacă este cazul, pot constitui factori de amplificare pentru energiile uraniene.
Vibraţia lui Uranus va determina schimbări spectaculoase la nivel social. Nu numai că vor dispărea toate regimurile totalitare, dar pot avea loc adevărate revoluţii în ceea ce priveşte organizarea statală, iar guvernele care nu pun omul pe prim plan, vor avea parte de mişcări sociale de proporţii. Cei care vor căuta să apere interesele câtorva bogaţi, prin exploatarea celorlalţi, vor dispărea în scurt timp (posibil la modul violent).
Acest an (2010) este unul de probă pentru 2016, datorită influenţelor din sfera cauzală astrologică. Conjuncţia Uranus-Jupiter din acest an a scos la iveală necesitatea stringentă de a se face schimbări pe mai multe planuri. Evenimentele economice (scăderile salariale, creşterile de impozite, dezvoltarea economică slabă) şi cele meteorologice (inundaţiile dramatice şi pierderile record de vieţi omeneşti) sunt un semnal de alarmă pentru vârfurile de influenţă din 2016, în special pentru zona românească. Este clar că această conjuncţie este defavorabilă structurii energetice de la noi. Este încă multă karmă de „ars” în România. Oamenii trebuie să lase deoparte răutatea, invidia, ranchiuna, hoţia, nedreptatea. Cele două influenţe obligă la schimbare (chiar dramatică), atât pe plan personal, cât şi pe plan social. Sper ca la sfârşitul acestui an şi începutul anului următor să nu existe şi puternice mişcări sociale, deşi sunt astfel de condiţii. Este un an foarte important pentru noi şi trebuie să fim foarte vigilenţi.
Cât priveşte restul lumii, în următoarea perioadă veţi asista la schimbări foarte mari (chiar spectaculoase), în toate domeniile. Nu trebuie să manifestaţi teamă, indiferent de ceea ce veţi vedea în jur. O foarte mică clasă de privilegiaţi va pierde din ce în ce mai mult, atât pe plan material cât şi pe plan politic. Veţi vedea probabil schimbări dramatice, căderi spectaculoase ale burselor, falimente ale unor mari firme, tensiuni imense ale unor pieţe întregi, fluctuaţii mari ale preţurilor bunurilor de larg consum şi multe altele. În următoarea criză nu se vor mai găsi alte multe mii de miliarde de euro pentru a se amortiza şi acoperi pierderile. Pentru a trece cu bine de ea, trebuiesc făcute schimbări majore. Deja multe state încep să facă reduceri masive de cheltuieli bugetare. Se au în vedere noi strategii economice dar, culmea, nimeni nu face primul pas. Sunt multe scenarii în joc. Fiecare din cele trei zone economice principale este în „gardă”, aşteptând fiecare ca cealaltă parte să facă prima mutare. Dar nimeni nu ştie care va fi această mutare. În cancelariile occidentale este multă tensiune, în special între clasa politică şi grupările mai puţin cunoscute dar foarte puternice. Nimeni nu vrea să piardă, iar mulţi nu ştiu să piardă. Vestea că omul nu mai este satisfăcut de partea materială este de neconceput pentru ei. Omul nou nu mai poate concepe că trebuie să muncească şi să alerge o viaţă pentru a-şi plăti ratele, în loc să se ocupe de cultivarea spirituală.
La orizont se întrevede o altă societate. O nouă (şi totuşi veche) lume va renaşte din propria cenuşă.
Să sperăm că vechea lume va şti să moară frumos! 
SIRSA: 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu