miercuri, 1 ianuarie 2014

Bomba "Marea Neagra"


Chevron aruncă în aer Marea Neagră Guvernul de la Bucureşti şi magnaţii de la Chevron ascund opiniei publice efectele catastrofale ale exploatării gazelor de şist din Marea Neagră
Concentraţia ridicată de hidrogen sulfurat din depozitele de gaze de şist expune Marea Neagră la riscuri imense. Cea mai mică scânteie poate provoca cea mai mare explozie • Hidrogenul sulfurat aflat din mediul marin a cauzat, potrivit unor ipoteze emise de specialişti, dispariţia dinozaurilor şi sfârşitul unei epoci • Chevron nu face cunoscute rezultatele înregistrate de experţi cu privire la cantitatea de hidrogen sulfurat din depozitele din Marea Neagră • Bucureştiul cunoaşte aceste informaţii şi, în complicitate cu Chevron, ascunde opiniei publice efectele catastrofale ale contractului cu magnaţii americani • Acestea nu au fost dezvăluite, fiind clasificate 'strict secret', tocmai pentru că sunt în contradicţie cu normele şi au efecte devastatoare asupra mediului şi populaţiei Emil Străinu: "Explozia hidrogenului sulfurat este echivalentă cu cea a unei bombe atomice."
Adâncul Mării Negre este un rezervor uriaş de hidrogen sulfurat (H2S), un gaz solubil în apă, care se aprinde în contact cu oxigenul din atmosferă, la cel mai mic declanşator, şi care are o valoare energetică mai mare decât cea a gazului metan. În caz de cutremur major, sau în cazul unei intervenţii umane, acest rezervor de miliarde de metri cubi, ar putea ieşi la suprafaţă şi s-ar putea aprinde la prima scânteie. "Pe vremea războiului rece, URSS avea în vedere producerea unei explozii catastrofale, prin aprinderea hidrogenului sulfurat din Marea Neagră, în cazul unei agresiuni NATO dinspre sud, respectiv Turcia. Ar fi fost soluţia finală pentru sovietici, în caz că alte tipuri de arme ar fi dat greş", spunea Emil Străinu, într-un articol publicat de ZIUA, în 2006. "Explozia acestei pungi de hidrogen sulfurat este echivalentă celei unei bombe atomice", a mai precizat acesta, la vremea respectivă.
Într-o carte tehnică aparută în România în 1967, după o traducere din limba rusă, apare, la pagina 506, o informaţie legată de Marea Neagră. Aceasta a fost preluată de I. Golea, în articolul mai sus menţionat, publicat de ZIUA: "la adâncimi mai mari de 150 de metri concentraţia de hidrogen sulfurat (H2S) este foarte mare, respectiv de peste 42 centimetri cubi la litru. Ştiindu-se că acest gaz poate fi folosit drept combustibil, ca şi gazul metan, în anii '70 statul român a verificat informaţia, în intenţia de a folosi zăcământul în scopuri industriale. Ceauşescu a comandat unei firme japoneze o serie de teste. Rezultatele au arătat că Marea Neagră are un strat de apă sărată adânc de 200 de metri, în care se poate dezvolta viaţă subacvatică. Sub acest strat se află un altul, îmbibat cu hidrogen sulfurat şi apă grea, impropriu vieţii. Japonezii au afirmat la vremea respectivă că echilibrul dintre apele de suprafaţă şi cele de adâncime este unul fragil şi că la un cutremur major pot apărea curenţi ascendenţi care să aducă gazul inflamabil la suprafaţă.Lucru extrem de periculos pentru ţările din vecinătatea mării."
Hidrogenul sulfurat din mediul marin a cauzat dispariţia dinozaurilor şi sfârşitul unei epoci Datele au fost clasificate de Chevron Contactat de ZIUAnews, prof. Univ. Dr. Ing. Marian Rizea, ne-a dezvăluit faptul că datele obţinute de Chevron ca urmare a operaţiunilor de prospectare a zonelor din Marea Neagră în care există resurse de gaze de şist, „nu au fost dezvăluite, fiind etichetate strict secrete". Clasificarea unor astfel de informaţii nu este o noutate. Discuţiile asupra prezenţei în spaţiul românesc, mai ales în Platforma Moesică, Bazinul Transilvaniei, Platforma continentală a Mării Negre, nord-estul şi nord-vestul ţării, a unor posibile zăcăminte de gaze, au fost ascunse publicului şi în trecut.
În perioada ceauşistă, „în conformitate cu legislaţia în vigoare (Legea 23/ 1971, HCM 18 şi 19), aceste date erau clasificate, fiind considerate secrete de stat. Doar ca exemplu, rezultatele cercetărilor cunoscutului geolog Marius Bârlogeanu, incluse într-o anexă , au interesat serviciile de informaţii ale unor state vestice şi estice", a afirmat profesorul Marian Rizea. Prin urmare, clasificarea unor informaţii de acest gen nu este ceva nou. În acest sens, putem considera că Chevron ascunde anumite date. De asemenea, nu ştim în ce măsură politicienii români, care au aprobat contractul cu magnaţii americani, s-au asigurat că au cunoştinţă despre toate datele pe care le implică proiectul Chevron. Ceea ce ştim cu certitudine, este că autorităţile române au ignorat semnalele de alarmă pe care le-au tras statele civilizate, printre care şi Bulgaria direct afectată, în legătură cu exploatarea prin fracturare hidraulică.
Este la fel de probabil ca autorităţile române să posede informaţii complete şi, în acelaşi timp, nedeformate, dar, de dragul afacerii şi a profitului, să ascundă de ochii lumii efectele catastrofale pe care le implică exploatarea gazului de şist. Prin aprobarea proiectului Chevron, România riscă să încalce atât normele europene, cât şi acordurile internaţionale din care face parte. Deputatul PSD, Ion Călin, care este şi vicepreşedintele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, a declarat în exclusivitate pentru ZIUAnews, că proiectul semnat de Ungureanu cu Chevron nu are aplicabilitate încă.
Depozitul de gaze de şist ar asigura României independenţă energetică pentru un deceniu Marian Rizea a lăsat să se înţeleagă că procentul de hidrogen sulfurat din depozitele de gaze de şist este ascuns opiniei publice, tocmai pentru că acesta este suficient de mare, iar riscul producerii unei explozii catastrofale în Marea Neagră, există cu adevărat. Acesta a precizat că depozitele de gaze de şist din Marea Neagră se situează în jurul valorii de 40, până la 60 de miliarde de metri cubi. Specialistul a adăugat că ţara noastră, în condiţiile economiei actuale, are nevoie de circa 10 miliarde de metri cubi, anual, pentru a nu fi nevoită să importe, menţionând, totodată, că în perioada de maximă industrializare, mai exact în anul 1974, statul român a consumat 32 - 34 de miliarde de metri cubi de gaz. "Rezervele identificate în Marea Neagră ar ajunge pentru câţiva ani, nu mai mult de zece, astfel încât nu se justifică angajarea României în proiecte atât de riscante", a declarat profesorul Marian Rizea.
Despre exploatarea masei uriaşe de hidrogen sulfurat din adâncul Mării Negre s-a discutat şi înainte de 1989. Nicolae Ceauşescu ar fi vrut să construiască o centrală care să folosească hidrogenul, însă Rusia nu a fost de acord, iar planul a fost abandonat. „Această comoară, dacă ar putea fi găsită o metodă de extracţie sau de prelucrare din mare a hidrogenului sulfurat, probabil că ar reprezenta o sursă de energie extraordinară”, spune Tania Zaharia, director adjunct Institutul de Cercetări Marine „Grigore Antipa”. Specialiştii de la Centrul Naţional de Hidrogen din Râmnicu Vâlcea au realizat un sistem prin care hidrogenul sulfurat este transformat in energie.
„Am reuşit să obţinem energie, în fază experimentală. Avem mari speranţe că acest lucru se poate face şi la scară industrială”, susţine Mihai Culcer, şef de laborator. Pentru acest studiu, Centrul a primit 6 milioane de lei de la Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti. În prezent cercetarea a fost însă întreruptă pentru că nimeni nu a mai continuat finanţarea ei. Este nevoie de bani ca să se pună la punct o tehnologie, pentru că în caz contrar efectele pot fi dezastruoase. http://www.youtube.com/feature=player_embedded Adâncimea medie a Mării Negre este de 1.300 de metri. De la suprafaţa până la partea de jos a bazinului de mare este într-adevăr aproape un kilometru şi jumătate, dar ceea ce suntem obişnuiţi sa gândim că este marea, are o adâncime ,care este mult mai mică, aproximativ 100 de metri. Mai jos este ascuns un abis otrăvitor fără viaţă şi periculos mortal. Această descoperire a fost făcută de expediţia rusă oceanografică în 1890. Măsurătorile au arătat că marea este aproape în întregime umplută cu hidrogen sulfurat dizolvat, un gaz otrăvitor, cu miros de ouă stricate. În centrul Mării Negre zona cu hidrogen sulfurat se apropie de suprafaţa de aproximativ 50 de metri mai aproape de ţărm, iar la adâncime se ridică până la 300 de metri. În acest sens, Marea Neagră este unică, ea este unica mare din lume fără un fund solid.
Lentila convexă de lichid stă sub un strat subţire superior, în care sunt concentrate toate formele de viaţă marine. Lentila respiră, din timp în timp răzbătând la suprafaţă din cauza vânturilor. Spargeri majore sunt mai puţin frecvente, ultima a avut loc în timpul cutremurului de Yalta din 1928, atunci când chiar şi departe de mare se simţea un miros puternic de ouă stricate şi la orizontul marin răsunau tunete fulgerătoare , lăsând pilonii de flăcări în cer (Hidrogenul sulfurat H2S este un gaz inflamabil şi exploziv otrăvitor). Pana in prezent, se duc dezbateri cu privire la sursa de hidrogen sulfurat în adâncurile Mării Negre. Unii cred că principala sursă este restabilirea sulfaţilor cu ajutorul bacteriilor la descompunerea materiei organice moarte. Alţii rămân la ipoteza hidrotermală, şi anume: apariţia hidrogenului sulfurat de la fisuri în fundul mării.
Se pare, că cele două cauze coexistă. Marea Neagră este făcută astfel încât schimbul de apă cu Marea Mediterană se produce în pragul Bosfor, la o mica adâncime. În Marea Marmara şi mai departe se duce apa, desalinizată de scurgeri din râu, şi, prin urmare, o apă mai uşoară , iar în întâmpinare, prin pragul Bosfor în adâncurile Mării Negre se scurge apa sărată mediterană, care este mai grea. Se pare că s-a format ceva de genul de o lagună gigantică, în adâncurile căreia în ultimele şase sau şapte mii de ani, s-a acumulat treptat hidrogenul sulfurat. În total, în Marea Neagră sunt mai mulţi de 20 mii km cubi de hidrogen sulfurat. Acum, această problemă a fost dată uitării din cauza unor circumstanţe inexplicabile. Cu toate acestea, problema persistă. La începutul anilor 1950, în golful Walvis (Namibia) cursul ascendent a emis pe suprafaţa un nor de hidrogen sulfurat. Până la o sută şi cincizeci de mile pe uscat se simţea un miros de hidrogen sulfurat, s-au întunecat pereţii caselor. Mirosul de ouă stricate deja înseamnă depăşirea concentraţiei maxime admise. De fapt, locuitorii din Africa de Sud- est au suferit un atac de gaze. În Marea Neagră atacul de gaze poate fi mai puternic. Sursa: Mit si Adevar

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu