vineri, 9 august 2013

Dezvăluirile extraordinare făcute de un fost angajat al serviciilor secrete despre supravegherea populaţiei


În iunie 2013, ziarul englez The Guardian publica dezvăluiri extraordinare despre programele ultrasecrete derulate de SUA și Marea Britanie pentru supravegherea și monitorizarea populației la nivel global. Informațiile au fost oferite jurnalistului britanic Glenn Greenwald de Edward Snowden, un analist de infrastructură, cu intenția „de a informa publicul cu privire la ceea ce se face în numele lor și ceea ce se face împotriva lor”. Edward Snowden, care a împlinit 30 de ani la 21 iunie 2013, este un fost angajat al Agenţiei Centrale de Inteligenţă (CIA) şi al Agenţiei Naţionale de Securitate a Statelor Unite (NSA), contractat prin intermediul companiei Booz Allen Hamilton (una dintre cele mai mari firme de consultanţă din SUA, care se ocupă în special cu furnizarea de tehnologie, securitatea serviciilor şi managementul agenţiilor guvernamentale). Dezvăluirile sale se numără printre cele mai semnificative episoade de acest gen din istoria NSA și chiar a Statelor Unite. În luna iunie 2013, în Hong Kong, Snowden a oferit un interviu în exclusivitate jurnalistului Glenn Greenwald, membru al Fundaţiei Libertatea Presei, despre supravegherea electronică totală şi încălcarea Constituţiei de către serviciile secrete americane. Conform declaraţiilor lui Edward Snowden, NSA (Agenţia Naţională de Securitate americană) rulează un program secret pe nume PRISM cu ajutorul căruia supraveghează, înregistrează şi depozitează informaţii cu caracter privat ale cetăţenilor americani, dar şi străini, cum ar fi: înregistrarea convorbirilor telefonice, a mesajelor text scrise, a email-urilor, comunicarea pe chat (video, text, audio), datele de contact, parolele, istoricul accesărilor pe internet, activităţile pe site-uri, locaţiile vizitate în vacanţe etc. Este vorba, aşadar, despre un sistem global care monitorizează din umbră orice activitate electronică, încălcând drepturile la intimitate şi libertate. Snowden susţine că NSA are acces în orice moment la orice informaţie, despre oricine, oriunde s-ar afla. ... a început în 2001 După atacul din 11 septembrie 2001, preşedintele american George Bush a adoptat în grabă o lege (The USA Patriot Act) prin care li se oferea agenţiilor de securitate dreptul de a investiga casele şi afacerile persoanelor suspectate de terorism şi de a le monitoriza telefoanele, e-mailurile etc., fără a avea nevoie de nicio autorizaţie judecătorească. Acesta a fost primul mare pas spre legalizarea sistemului de supraveghere totală. Monitorizarea americanilor şi a cetăţenilor străini de pe teritoriul american a început cu programul Stellar Wind, în 2001. În anul 2002, agenţiile secrete de spionaj monitorizau deja toate apelurile telefonice şi e-mailurile cetăţenilor. Mai mulţi oficiali, printre care şi senatorii Mark Udall (Colorado) şi Ron Wyden (Oregon) au făcut publice aceste informaţii în ultimii ani, în cadrul unor interviuri din presa scrisă sau la diferite canale de televiziune, dar cu toate acestea, declaraţiile lor au rămas fără ecou. Este relevant faptul că prima bază de date a NSA, având numele de cod Mainway, a început să fie construită cu 6-7 luni înainte de atentatul din 11 septembrie 2001. Aceasta este o dovadă în plus că tragicul eveniment care s-a petrecut la data respectivă a fost premeditat şi orchestrat din umbră, de către Guvernul corupt american, pentru a crea premisele necesare legalizării unui sistem global de supraveghere şi control. În 11 septembrie 2007, George W. Bush a semnat Actul de Protejare a Americii (Protect America Act), amendament al legii FISA (Foreign Intelligence Surveillance Act) prin care i-a permis NSA să monitorizeze în termeni legali cetăţenii străini şi cei americani care au legături cu străinii. În anul 2008, în campania prezidenţială, Obama acuza vehement guvernul Bush de supraveghere excesivă şi ilegală a cetăţenilor prin forţarea legilor PAA (Protect America Act) şi FISA, precizând cu fiecare ocazie importanţa libertăţii civile şi sacralitatea Constituţiei. „...Voi oferi agenţiilor de securitate mijloacele necesare pentru a urmări şi captura teroriştii fără să ne încalce Constituţia şi libertăţile. Aceasta înseamnă că cetăţenii americani nu vor mai fi ascultaţi ilegal. Agenţiile de securitate nu vor mai spiona cetăţenii inocenţi. Nu vor mai fi urmăriţi cetăţenii care nu fac decât să protesteze împotriva unui război greşit.[...]”, acestea erau cuvintele lui Obama în 2008. În schimb, în 2012, el s-a răsucit la 180 de grade și a reînnoit actul FISA, garantând imunitate totală companiilor de telecomunicaţii care ofereau informaţii despre clienţii lor către agenţiile de securitate, în lipsa unui mandat judecătoresc. Programul PRISM PRISM este un program clandestin de supraveghere electronică în masă, operaţionat de Agenţia Naţională de Securitate a Statelor Unite, care a fost introdus în anul 2007, ca o continuare a programului de supraveghere şi monitorizare Stellar Wind. Documentele secrete ale NSA făcute publice de Edward Snowden au arătat că informaţiile colectate de agenţia de securitate depăşesc cu mult termenii legali, iar activităţile programului de monitorizare PRISM sunt globale. Agenţia de securitate NSA are, prin intermediul acestui program secret, acces direct în sistemele marilor companii de software şi internet cum ar fi: Microsoft, Skype, Apple, Google, Facebook, Yahoo etc. Aşa cum se vede în schema de mai jos, NSA colectează toate informaţiile referitoare la clienţii companiilor enunţate.
În imaginea alăturată puteţi vedea harta supravegherii electronice la nivel global. Intensitatea monitorizării este cea mai redusă în zonele colorate cu verde închis şi ea creşte progresiv în zonele cu verde, galben şi respectiv, portocaliu, iar zonele roşii sunt cele mai supravegheate. Conform datelor furnizate de Boundless Informant, într-un interval de 30 de zile încheiat în martie 2013, au fost colectate aproape 3 miliarde de date, numai de la rețelele de calculatoare din Statele Unite. Compania de telecomunicaţii Verizon, somată prin ordin judecătoresc secret să furnizeze agenţiei de securitate NSA interceptări telefonice ale tuturor clienţilor săi Un alt document important pus la dispoziția publicului de Snowden este un ordin judecătoresc aprobat în secret de Curtea Federală de Supraveghere a Informaţiilor Străine (FISC) prin care Guvernul Statelor Unite colectează înregistrările convorbirilor telefonice a milioane de americani, clienţi ai companiei Verizon. Vedeţi aici documentul http://www.guardian.co.uk/world/interactive/2013/jun/06/verizon-telephone-data-court-order Conform acestui ordin judecătoresc, compania de telefonie Verizon este obligată ca, zilnic, să redirecţioneze către NSA informaţiile (metadatele) tuturor convorbirilor telefonice de pe teritoriul american şi a celor în care unul dintre interlocutori se află pe teritoriul SUA. Informaţiile includ: numerele de telefon, codul IMEI (număr unic de identificare a telefonului), codul SIM (codul cartelei telefonice), durata convorbirii etc. De asemenea, ordinul judecătoresc interzice dezvăluirea faptului că „NSA sau FBI au căutat să obţină informaţii tangibile prin prezentul ordin judecătoresc, cu excepţiile: (a) persoanelor cărora le vor fi dezvăluite aceste infomaţii şi trebuie să se supună Ordinului; (b) unui avocat pentru obţinerea de asistenţă cu privire la procurarea obiectelor obţinute ca rezultat al Ordinului; sau (c) altor persoane sub aprobarea directorului FBI sau a unui reprezentant al directorului.” NSA construieşte un centru de spionaj gigantic, în statul Utah NSA construieşte un centru de spionaj gigantic, de peste 300 km² în statul Utah. Centrul de date are rolul de a procesa toate formele de comunicaţie, inclusiv conţinuturile e-mailurilor, ale interceptărilor telefonice, mesajele text, cumpărăturile făcute online, activităţile bancare, călătoriile şi locaţiile de vacanţă etc.
Ca răspuns la aceste afirmaţii, purtătorul de cuvânt al NSA a spus că „s-au făcut multe acuzaţii cu privire la Centrul de date din Utah, iar cele mai grave sunt acelea că NSA ar asculta convorbirile cetăţenilor sau le-ar citi e-mailurile. Nu este adevărat.” Cu toate acestea, după ce Edward Snowden a dezvăluit unele documente secrete ale NSA, agenţia s-a văzut nevoită să publice pe site-ul oficial respectivele informaţii, din care reiese clar faptul că toate comunicaţiile digitale sunt înregistrate. Marea Britanie are propriul program de spionare a populaţiei Edward Snowden a deconspirat şi programul de supraveghere ilegală al Marii Britanii. Agenţia Sediului Central de Comunicaţii ale Guvernului (GCHQ) are acces la reţeaua de cabluri de internet şi telefonie şi colectează şi gestionează informaţii cu caracter privat ale populaţiei, la nivel global, în parteneriat cu NSA, printr-o operaţiune secretă, sub numele de cod Tempora. Ambiţia programului este rezumată în motto-urile de prezentare: „Stăpânirea internetului şi exploatarea globală a telecomunicaţiilor” („Mastering the Internet and Global Telecoms Exploitation”) şi „Colecteză tot” („Collect-it-all”). Capacitatea tehnică a programului de spionare a făcut ca agenţia GCHQ să devină o super-putere. Documentele puse la dispoziţie de Snowden arată că anul trecut, agenţia britanică intercepta 600 de milioane de convorbiri telefonice naţionale şi internaţionale, în fiecare zi. De asemenea, aproximativ 850.000 de angajaţi ai NSA şi contractori privaţi din Statele Unite au acces la programul britanic.
Chiar dacă sunt accesate din Europa sau Asia, majoritatea datelor de internet nu aleg calea cea mai scurtă, ci cea mai ieftină. De aceea ele străbat oceanul Atlantic până în America de Nord, unde se află sediile marilor companii de internet, după care se întorc la utilizatori. Operaţiunea masivă de spionare a GCHQ a început acum 5 ani, când au fost ataşate sonde de interceptare la cablurile de fibră optică transatlantice care ajung pe ţărmul englezesc purtând către Europa informaţii din serverele de internet din America de Nord. Această operațiune a fost realizată prin acorduri strict secrete cu companiile de comunicaţii, care erau obligate să coopereze cu agenţia, fiindu-le totodată interzisă dezvăluirea existenţei mandatelor emise în acest scop. Conform documentelor revelate de E. Snowden, unele companii au fost bine plătite pentru cooperarea cu agenţia de securitate britanică. Aceste acorduri au fost clasate ca fiind „relaţii sensibile”, iar angajaţilor li s-a cerut într-un document de organizare internă să „deghizeze” originea informaţiilor provenite din „sursele speciale” în rapoartele lor, de teamă că rolul companiilor secrete respective ca parteneri cu agenţia ar putea genera „o uriaşă bombă politică.” În urma acestor dezvăluiri, un purtător de cuvânt al GCHQ a declarat că „serviciile de securitate respectă riguros termenii legali.” Germania a fost singura ţară care a cerut explicaţii guvernului britanic, cu privire la aceste informaţii. Alte dezvăluiri semnificative ale lui Edward Snowden Un alt program secret de spionaj rulat de NSA numit Dropmire vizează toate ambasadele străine şi personalul diplomatic, inclusiv partenerii NATO ai SUA. NSA, de asemenea, spionează Consiliul Uniunii Europene la Bruxelles şi delegaţii UE în State.
Programul X-Keyscore ţinteşte supravegherea oamenilor la nivel global şi rulează în peste 700 de servere din Statele Unite şi alte state aliate, precum şi în ambasadele şi consulatele americane din peste 12 ţări. Serviciile secrete din Germania au avut acces total la acest program. Canada, Australia, Noua Zeelandă şi Marea Britanie sunt excepţiile atacurilor de spionaj ale NSA, acestea încheind împreună cu SUA tratatul UKUSA. Această alianţă care a fost mult timp strict secretă, cunoscută sub denumirea de Five Eyes (Cinci Ochi) presupune împărtăşirea de către serviciile secrete a tuturor informaţiilor deţinute. NSA a accesat în ultimii patru ani, de mai multe ori, companiile telefonice chineze. Satelitul SAURON al NSA are camere foto de mare rezoluţie care permit obţinerea unor imagini clare de la sol, chiar şi a obiectelor care măsoară 1 centimetru. Reacțiile SUA în urma dezvăluirilor sfidează libertatea de exprimare și comunicare și unele acorduri internaționale În urma acestor dezvăluiri incendiare, NSA a cerut Departamentului de Justiţie acuzarea lui Edward Snowden de înaltă trădare şi acţiuni criminale împotriva statului american. În 14 iunie 2013, procurorii federali l-au acuzat pe Snowden de spionaj, furt al unor proprietăţi guvernamentale (documentele top-secret pe care Edward Snowden le-a făcut publice, din care reieşea că toate companiile de comunicaţie sunt subordonate serviciilor secrete, și hărţile care arătau nivelul de monitorizare, la nivel global, exercitat de NSA), comunicarea neautorizată a unor informaţii de securitate naţională şi comunicarea voită a unor secrete de stat unei persoane neautorizate (Glenn Greenwald, jurnalist la The Guardian).
În iunie 2013, armata SUA a blocat accesul la articolele despre programele guvernamentale de supraveghere şi control de pe site-ul The Guardian, pe teritoriul american. Această filtrare care încalcă grav libertatea internetului şi libertatea de exprimare, a fost numită de un purtător de cuvând oficial al armatei ca fiind o măsură de „igienă a reţelei în scopul atenuării efectelor dezvăluirilor neautorizate de informații secrete.” Desigur că, în toată această perioadă, atât declaraţiile oficialilor americani cât şi ale mass-media (în mod evident aservită) s-au focalizat în principal pe Edward Snowden şi mai deloc pe dezvăluirile pe care acesta le-a făcut. Oficialii americani insistă că „scurgerea” acestor informaţii secrete pune în pericol securitatea naţională şi expune SUA la atacuri teroriste... Aceleaşi replici folosite de cinci decenii încoace, pentru a induce teama în rândul cetăţenilor şi pentru a-şi scuza astfel activităţile abuzive de supraveghere şi control. Însă dezvăluirile lui Edward Snowden nu au afectat decât credibilitatea şi reputaţia guvernului american. Snowden a cerut azil politic în peste 22 de ţări; Austria, Brazilia, Ecuador, Germania, India, Italia, Irlanda, Elveţia, Polonia au respins cererea sa, multe ţări preferând să nu răspundă sau să precizeze că pentru a se lua în consideraţie o astfel de cerere, persoana trebuie să se afle pe teritoriul ţării apelate. Trei ţări latine au avut curajul să îi ofere azil politic lui Snowden: Venezuela, Bolivia şi Nicaragua. Preşedintele Venezuelei, Nicolas Maduro a declarat că „în numele demnităţii Americii... am decis să îi ofer azil umanitar lui Edward Snowden. El a spus adevărul, în spiritul libertăţii, că SUA spionează întreaga lume. Cine este vinovat aici? Acest tânăr bărbat... care denunţă planuri de război sau guvernul Statelor Unite care lansează bombe şi înarmează teroriştii sirieni care sunt împotriva cetăţenilor şi a preşedintelui legitim Bashar al-Assad? Cine este teroristul? Cine este delicventul global?” Câteva zile mai târziu, avionul preşedintelui Boliviei Evo Morales, care se întorcea de la Moscova, a fost somat să aterizeze în Viena deoarece exista suspiciunea că E. Snowden s-ar afla la bord. Mai multe ţări europene printre care Italia, Spania, Franţa, Portugalia i-au interzis avionului prezidenţial survolarea în spaţiul lor aerian. Acest fapt extrem a supărat ţările latine, care le-au reproşat statelor implicate că au violat în acest fel toate înţelegerile diplomatice existente. Sectetarul de stat John Kerry a ameninţat că va închide spaţiile aeriene ale ţărilor NATO pentru toate zborurile din sau spre Venezuela, iar asta presupune evitarea a 26 de ţări în Europa şi două în America de Nord. Este important de remarcat controlul nemaipomenit pe care îl are SUA asupra statelor lumii care nu au îndrăznit să-i ofere azil politic unui om care şi-a riscat libertatea şi viaţa pentru o cauză dreaptă. De asemenea, cu excepţia ziarului The Guardian, puţine surse media au comunicat faptele în mod competent şi realist. Alte câteva persoane au semnalat, la rândul lor, acțiunile abuzive de supraveghere a populației După tragicul atentat cu bombe din Boston, din 15 aprilie 2013, într-o emisiune a postului de televiziune CNN, un fost agent FBI al departamentului antiterorism pe nume Tim Clemente, a dezvăluit în direct, că toate informaţiile electronice sunt înregistrate şi accesibile Guvernului SUA.
Prezentatorul emisiunii l-a întrebat pe Tim Clemente dacă există vreo posibilitate pentru FBI de a afla în ce măsură era implicată Katherine Russell, soția suspectului care a fost ucis, în planificarea atentatului. Fostul agent a răspuns atunci că: „Există o cale. Agenţiile de securitate naţională au posibilitatea să asculte toate convorbirile telefonice ale d-nei Russell.” „Chiar este posibil aşa ceva? Mi se pare incredibil!”, a adăugat prezentatorul. „Da. Bine ai venit în America! Toate informaţiile electronice sunt înregistrate indiferent dacă ştim sau nu, dacă ne place sau nu ne place.” În anul 2005, Thomas Drake, fost consilier NSA a dezvăluit informaţii cu privire la acţiunea de supraveghere a populaţiei: „În prima săptămână a lunii octombrie 2001, Preşedintele G. W. Bush a semnat un ordin prin care autoriza un program de supraveghere electronică numit Stellar Wind. Acest program secret, care funcţiona fără aprobarea Curţii FISA i-a conferit agenţiei de securitate NSA acces la toate convorbirile telefonice din Statele Unite. [...] Mandatul de spionare aprobat de Bush în 2001 a încălcat nu doar al patrulea amendament, dar şi actul FISA [lege de reglementare a spionării fizice sau electronice a cetăţenilor străini, din 1978] şi de acceea reprezintă o infracţiune gravă. [...] Am fost prezent la cursurile de prezentare şi formare privind programul de supraveghere în masă, atunci când Guvernul a subminat Constituţia în mod voit şi în cel mai mare secret. Regimul de supraveghere totală creat deliberat în cel mai mare secret, încălcând Amendamentele 1, 4 şi 5 urmăreşte să spioneze totul şi să controleze internetul.[...] NSA vrea să ştie totul despre toată lumea, în fiecare moment, oriunde s-ar afla.” Întrebat ce părere are despre dezvăluirile făcute de Edward Snowden, Thomas Drake a spus că nicio informaţie dezvăluită de Snowden nu îi este necunoscută. „Diferenţa dintre administraţia Bush şi Obama este că astăzi, sistemul de spionaj a câştigat mai multă legalitate. Informaţiile divulgate de Snowden reprezintă doar vârful unui iceberg. Generalul Michael Hayden, şeful NSA pe vremea când lucram acolo şi director al CIA, repeta adesea că «trebuie să controlăm internetul.» Şi asta au făcut. Au acest sistem extraordinar de «asimilare» la scară largă a tuturor informaţiilor, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Am trăit cu conştiinţa încărcată ani de zile. [...] După evenimentele din 9/11 Guvernul s-a dezlănţuit împotriva Constituţiei şi de atunci distruge democraţia din interior.” În octombrie 2001, cercetătorul William Binney – unul dintre cei mai buni matematicieni din istoria NSA – după ce a lucrat 32 de ani în cadrul agenţiei, s-a retras pe motiv că „nu mai poate să îşi continue munca, deoarece NSA încalcă grav Constituţia.” El susţine că NSA a folosit la vremea respectivă unul din programele construite de el, ThinThread, pentru a spiona virtual toţi cetăţenii Statelor Unite, sub numele de cod Stellar Wind. Binney susţine că ThinThread urmăreşte toate activităţile electronice – convorbiri telefonice, emailuri, informaţii bancare, de călătorie etc. – ale cetăţenilor, pe care le îndosariază, pe diferite tipuri de activitate, construindu-le astfel un profil în timp real. „Scopul acestui program este de a monitoriza toţi oamenii”, a mai spus Binney. Russ Tice, fost specialist tehnic al NSA a acuzat, în mai 2005 că „fiecare ofiţer NSA violează intimitatea americanilor, spionându-i” prin rularea unor programe „negre” super-inteligente. În încheiere... Jurnalistul Gleen Greenwald credea că bărbatul care urma să-i facă o serie de dezvăluiri ultrasecrete, cu care a corespondat codificat timp de mai multe săptămâni, era în vârstă şi probabil pe moarte. În schimb, a întâlnit un bărbat de nici 30 de ani, calm şi hotărât, care i-a mărturisit că a sperat un timp să apară un lider drept, care să ia atitudine împotriva abuzurilor săvârşite de guvernul corupt. După ce şi-a dat seama că nu va apărea un astfel de conducător în situaţia actuală, a înţeles că el însuşi este cel care trebuie să facă ce i-ar plăcea să fie făcut. Determinarea şi curajul de care a dat dovadă Snowden, pentru a face cunoscut publicului adevărul, indiferent de riscul la care s-a expus, a dat un impuls de curaj multor oameni. Gleen Greenwald mărturisea: „Curajul pe care Edward Snowden l-a arătat, ne-a molipsit pe mine şi pe colegii mei de la The Guardian şi mi-a dat o motivaţie pentru care o să lupt toată viaţa, de acum înainte. Am înţeles că, curajul este molipsitor.”

 Sursa: Spiritul Et

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu